Ministerul ei de muncă!

Ștefan RADU

Oficialii actualului guvern nu mai prididesc în a se lăuda cît de bine au administrat ei treburile țării. Dacă discursurile lor ar fi auzite doar de boșimanii din Congo, atunci poate ar fi crezuți. însă ei au tupeul să defileze pe micile ecrane și pe la fel de fel de întruniri controlate cu agitatorii de la partid și spun numai bazaconii. Fiind o formațiune social-democrată, partidul de guvernămînt repetă supărător de insistent că a avut grijă de cei care (mai) muncesc în țara asta. Te întrebi, precum Moromete, pe ce s-or baza? Codul Muncii încă în vigoare a reușit să-i pună în conflict pe angajați și angajatori, fiind prima lege din lume care vorbește despre „epuizarea muncii”! Adică nu mai avem de treabă pe la noi și trebuie amendați toți cei care fac ore suplimentare sau trebăluiesc în zi de sîrbătoare legală?! Ministrul Muncii și colegii săi întru doctrină ne vorbesc despre reducerea birocrației, simplificarea procedurilor, stabilirea unor relații avantajoase între instituțiile statului și cei implicați în procesul muncii. Vacs albina! Treceți, de curiozitate, pe la sediile băcăuane care țin de Ministerul Muncii și vă veți cruci. Sute de întreprinzători pierd ore la cozi pentru a depune fel de fel de hîrtii la aceste ghișee. Regulile se schimbă de la o lună la alta fără o bază legală, doar pentru că așa a decis nu știu ce pițifelnic de inspector de la București. De exemplu, la Camera de Muncă se cer, acum, statele de plată semnate de către angajați. Nu contează că astfel se încalcă dreptul la confidențialitate în ceea ce privește venitul fiecărui om al muncii. Funcționara – fără vină – afirmă că au avut control de la minister și așa a zis domn’ inspector. De altfel – aflu de la dumneaei – că salariații bugetari semnează, dintotdeauna, asemenea state de plată și știu foarte bine cît cîștigă un coleg sau altul… Chiar dacă nu există vreo lege sau hotărîre de guvern care să prevadă o asemenea prostie (semnătura angajaților), doamna de la ghișeu refuză să primească documentele de la angajatori. De ce s-a ajuns în situația asta? Pentru că ar fi existat reclamații de la unii muncitori că nu au primit salariile la termen. Așa o fi! însă Ministerul Muncii are datoria să controleze firmele unde s-au semnalat anomalii și să le jupoaie. De ce trebuie chinuite sute de mii de firme pentru o loază de patron care-și bate joc de angajați?

Nici la „Șomaj” nu este mai bine. Cozi interminabile, oameni nervoși, ghișee ale căror geamuri minuscule au fost acoperite cu folii opace pentru a nu deranja funcționarul cînd își ronțăie covrigul, cam asta este imaginea înnoitului și europeanului Minister al Muncii. Se lucrează cu publicul trei-patru zile pe săptămînă, nu mai mult de cinci-șase ore pe zi. Atitudinea este de-a dreptul disprețuitoare, de parcă n-am plăti impozite pe munca noastră cît nemții și belgienii la un loc. Nu știi niciodată cînd se va deschide gemulețul în fața căruia trebuie să te cocoșezi, iar dacă ai cumva de făcut vreun reproș te trezești cu geamul trîntit în nas. După ce-ai virat toate sumele prin bancă, ești obligat să aduci copii după ordinele de plată, declarații pe propria-ți răspundere și să stai cuminte, ore în șir, la dispoziția funcționarilor. Nu există calculatoare în rețea prin intermediul cărora să fie verificate viramentele și nici nu există preocuparea pentru implementarea unui sistem care să elimine timpul pierdut de angajatori cu hachițele instituțiilor de stat. Cel mai jignitor lucru este că nu se pleacă de la prezumția de nevinovăție. Din start, dacă te-ai apucat de afaceri în România, atunci toți funcționarii stau cu ochii pe tine de parcă ai fi cel mai periculos escroc din Europa. Se inventează fel de fel de mecanisme, documente aiurite, formulare absurde prin care, lună de lună, trebuie să-ți dovedești nevinovăția, corectitudinea și buna intenție.

Ministerul Muncii nu este un caz aparte. însă beneficiază – spre ghinionul conducerii lui – de o mai mare vizibilitate publică. în sine, întreg sistemul guvernamental este mîncat de rugina unor mentalități înapoiate, cu funcționari stresați, frustrați din cauza mizeriei în care trăiesc, cu legi mereu modificate după bunul plac al unor șefi incapabili, fără o corelare reală între dispoziții. Dacă vei cere o explicație a unui articol de lege de la trei funcționari din domeniu, vei primi trei răspunsuri diferite. Se face „ca pe la noi”, adică una ți se cere la Bacău, alta la Cluj, de parcă am trăi în țări paralele. Așa se explică dominația birocratică: într-un sistem fară reguli clare și fără responsabilitate definită, este mai ușor „să ne înțelegem cumva”, decît să aplici legea în litera și spiritul ei. legală?! Ministrul Mun

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!