„Noi ne dorim să fie pace!”

Politica a aruncat în aer Orientul Mijlociu
• consideră arabii și evreii care trăiesc în Bacău

Conflictul din Orientul Mijlociu, dintre Israel și Liban, nu-i lasă reci pe membrii comunității evreiești din Bacău și nici pe cetățenii de origine arabă care au ales să se stabilească aici. însă nu le încinge spiritele și nici nu le întunecă rațiunea. Conform recensămîntului efectuat de Direcția Județeană de Statistică, în 2002, în Bacău au fost înregistrați un cetățean iranian, șase sirieni și tot atîția irakieni, cărora li se adăugau și doi libanezi. Pe lîngă ei, șase israelieni și, poate mai puțin importanți în ecuație, 16 turci. Greu de stabilit dacă numărul lor a crescut ori s-a redus în timp. Am cerut, totuși, o opinie personală a reprezentanților acestor părți despre evoluția evenimentelor din Orientul Mijlociu. A celor pe care am reușit să-i identificăm. Și unii, și alții cred că pacea ar fi fost benefică pentru Orientul Mijlociu.

Comunitatea evreiască din Bacău ne-a dat un răspuns prin vocea președintelui acesteia, Vigdar Hari. El ne-a declarat că are credința că totul se va termina cu bine. „Noi ne dorim să fie pace!
Care e conflictul, acolo, n-aș putea să vă spun. Aceleași teritorii le
vor și unii, și alții. Iar arabii vor ca evreii să plece de acolo. Noi
sperăm că totul se va termina cu bine. întotdeauna, speranța moare
ultima”, ne-a spus Vigdar Hari, fără alte comentarii.
De cealaltă parte, băcăuanii de origine arabă ori musulmană s-au dovedit a fi, la rîndul lor, pacifiști, dornici să vadă încheiat conflictul care, în opinia lor, nu ar fi trebuit să izbucnească.
„Eu, unul, sînt împotriva conflictului. Fiecare țară ar trebui să-și vadă de treburile ei. Să fructifice ceea ce are și să nu se amestece în treburile alteia. La mijloc, este clar, sînt interese politice, dar la populație ajunge altceva. Ceva care îi și învrăjbește”, ne-a declarat cetățeanul uneia dintre țările musulmane implicate în conflinct, care trăiește în Bacău de peste zece ani. El a ținut să nu-i declinăm identitatea și originea exactă, pentru că nu dorește să fie identificat.
O opinie relativ asemănătoare a avut și unul dintre cetățenii de origine siriană stabiliți în Bacău. La fel, și el a ținut ca identitatea să-i rămînă necunoscută. „Subliniez, de la bun început, că nu sînt de acord cu actele de terorism, dar… Răpirea a doi soldați evrei de către o facțiune de origine libaneză nu înseamnă că trebuia pedepsit întreg poporul. Dacă doi inși au făcut o crimă, într-un cartier, nu pedepsești tot orașul pentru asta! Ar trebui de văzut dacă soldații israelieni au fost răpiți din țara lor sau din sudul invadat al Libanului. Altfel, mă întreb, ce cautau ei în sudul Libanului? E păcat, pentru că în bombardamente au murit zeci de civili nevinovați, victime colaterale ale conflictului, nu militari. Și mai e ceva… De ce au bombardat aeroporturi sau poduri, astea nu sînt «teroriști». Rezolvarea ar trebui să fie, să fi fost, una pașnică. Războiul nu rezolvă nimic”, ne-a spus cetățeanul sirian. Și el este de părere că totul are substart politic.

Prefectul crede că la noi nu există riscuri

Declanșarea ostilităților dintre Israel și Liban nu i-a pus pe jar pe
mai-marii județului nostru. De altfel, cei responsabili nu au luat
măsuri pentru o monitorizarea deosebită a cetățenilor de origine arabă sau israeliană. „Județul nostru nu este unul cu risc. Nu am fost informat să se fi luat măsuri speciale din cauza incidentului dintre Israel și Liban. în cazul în care s-ar fi luat o serie de măsuri speciale, ar fi fost normal să fiu informat”, ne-a declarat prefectul Gabriel Berca. (Ionuț BARBU, Claudiu BOANGIU, Claudiu TĂNĂSESCU)

pe raster

„Arabii și evreii trebuie respectați. Ei sunt creatorii a două civilizații trecute, greu de scos din minte și din istorie”

Ghiorghi Iorga, directorul Colegiului „Ferdinand I”, dar aici mai mult în calitate de mare iubitor al lumii arabe, a încercat o analiză succintă a evenimentelor. Și asta, mai ales din perspectiva unui bun cunoscător al zonelor de conflict și culturii și mentalității lumii arabe. Ghiorghi Iorga a fost student, între anii 1978 – 1980, la Universitatea din Teheran (Iran), dar a și vizitat zonele care astăzi s-au transformat în adevărate băi de sînge. Iată ce crede traducătorul lui Omar Khayam: „Sunt trist și oarecum îngrijorat de ce se întîmplă în aceste zile în Orientul Mijlociu. Am spus «oarecum» pentru că pacea mi se părea fragilă și iluzorie. Nu mă surprinde nimic. Cunosc foarte bine zona și istoria ei atît de zbuciumată. âi cunosc atît pe arabi, cît și pe evrei. Dar și pe iranienii musulmani. Opinia mea e că adevăratele cauze ale conflictului, dincolo de pretextul răpirii celor doi militari israelieni, dincolo de problemele geopolitice și strategice din ce în ce mai complexe și greu de rezolvat, țin de mentalități comportamente arhietipale. Există o clară incompatibilitate între cele două civilizații, sunt mai multe lucruri care le separă și foarte puține care le unesc. Semiți și unii, și ceilalți, n-au găsit o cale de înțelegere. Globalismul și postmodernismul i-au găsit pe arabi într-o civilizație precară, cu sincretisme socioeconomice anacronice. în loc să-i civilizeze, petrolul i-a conservat într-un soi de lume închisă, care comunică rar și prost cu exteriorul. Cum să ni-i închipuim pe arabi globaliști? La toate acestea se adaugă incapacitatea ONU (a cîta oară?) de a rezolva o problemă veche de cînd lumea, dar și naivitatea euroamericanilor de a face din această zonă cu nisipuri mișcătoare o oază de civilizație aproape … occidentală! Asta după atîția ani de colonialism și dominație politico – econimcă! Arabii și evreii trebuie respectați. Ei sunt creatorii a două civilizații trecute, greu de scos din minte și din istorie. Din păcate, marile puteri mai mult îi încurcă, deoarece au parti-pris-uri și interese mai mult meschine. Toate tratativele au avut drept consecință secvențe de pace și nu o pace integrală. Unii conducători au plătit pentru că s-au gîndit la pace. âmi vine în minte Itzahk Rabin. Dar nu de martiri are nevoie procesul de pace din Orientul Mijlociu, ci de oameni lucizi, de mari politicieni vizionari, cum a fost Henri Kissinger, care să înțeleagă de la început miza ancestrală a conflictului. Altfel, vom tot cîrpi sacul din ce în ce mai peticit al pericolului. în toată această ecuație, nu trebuie ignorat Iranul, care are toată logistica pentru a generaliza conflictul. E inutil să mai spun că întregul conflict nu mai e unul între state, ci între state și grupările teroriste sprijinite de unele state. E un conflict cu intermediari. Dacă nu sîntem lucizi, o mare parte a lumii va deveni World Trade Center…”au bombardat aeroporturi sau poduri, astea nu sînt «teroriști». Rezolvarea ar trebui să fie, să fi fost, una pașnică

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!