O altfel de educație

Florin CRĂCIUN

Vrem să intrăm în Europa, vrem să fim integrați și respectați. Vrem ca lumea să ne considere și să avem mîndrie, dar nu ne acordăm noi înșine respectul și demnitatea umană. Ce ne împiedică? Două lucruri: condițiile și educația. Condițiile creează mediul propice pentru un om umil și umilit. De la primul și pînă la ultimul funcționar, toți te pun în situația de a nu avea demnitate.Te-ai îmbolnăvit? Ești un om pierdut dacă nu ai rude. Ele trebuie obligatoriu să fie robuste pentru că vor trebui să te împingă fie pe targă, fie în căruciorul cu rotile. Neputincios și umilit, stai întins și privești cum copilul sau fratele te mută dintr-un cabinet în altul pentru o consultație completă. Dacă este prea aglomerat liftul, riști ca cel care îți ține perfuzia să rămînă pe jos și sa vină pe scări. Privirea ta disperată și umilă trebuie să înfrunte gheața din ochii asistentelor și a infimierelor care te îngheață, dacă nu le topești cu un ciubuc. Acum cîteva zile, pe holul spitalului mă oprește o bătrînică. Cu disperare în glas mă întreabă dacă nu am să-i schimb niște bani mai mărunți. „Nu mai îmi ajung, maică, și pentru asistenta de după amiază.Trebuie să le dau la toate, că altfel mă uită”. Ai, n-ai bani, trebuie să fii la înălțimea așteptărilor. Dar, se gîndește vreun funcționar să fie la înălțimea așteptărilor tale? Doar teoretic. Directorii de instituții se laudă cu noile servicii oferite, cu noile aparate medicale, moderne si sofisticate. Dar, cine are acces la ele? Și ce folos, dacă saloanele sînt în continuare ca vai de lume, pijamalele peticite și cearșafurile îngălbenite de vreme. Din nou, sistemul ne pune în inferioritate și în această stare de neputință și umilință.

De cealaltă parte a tragediei noastre se află educația. Nemulțumiți de situația materială, căutam mereu alte moduri de a o îmbunătăți. Și cea mai la îndemînă este condiționarea unor servicii, altfel normal de oferit, pentru care primim salarii, și care devin favoruri dacă nu sînt plătite suplimentar. Urmînd lanțul slăbiciunilor, o plată atrage pe alta, și cum nu toți sîntem în poziția privilegiată de a fi mituiți, atunci furăm sau ne furăm singuri. Oricît de puțin este binevenit, ba chiar ne dă o satisfacție că am reușit să îi tragem puțin în piept pe vecinii de scară, nu ne montăm apometre sub toate chiuvetele, sau nu citim contorul, ne tragem un cablu electric de pe casa scării, ne încălzim la aragazul pentru care plătesc toți locatarii. Ni s-a dus vestea că avem imaginație nelimitată. Ar fi bine dacă ne-am folosi creativitatea în alte scopuri. Poate așa am scăpa de dat ciubucuri, așa am cîștiga mai mulți bani în mod cinstit, așa ne-am cîștiga și demnitatea. O demnitate ce vine și din interior, pentru că atunci cînd te respecți tu însuți, poți să te impui și în fața celorlalți din jurul tău. Cu toții am avut profesori care impuneau respect, și asta fără acea severitate impusă de notele mici din catalog. Dascălii noștri aveau acea educație, cultură, ținută și demnitate care te făceau să înveți la orele lor din dragoste și plăcere. Simțeai că ești la fel ca ei de deștept și cult, și la fel de demn. Și atunci erai mîndru că ai reușit să te ridici la același nivel, chiar dacă mai aveai multe de învățat. Din păcate, în zilele noastre, modelele de viață au cam dispărut, dar nici cei care ar dori să învețe cîte ceva de la ele nu se mai înghesuie să o facă.ecți tu însuți, poți să te

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!