• ea a cîștigat concursul de citit în braille de la Geoagiu Băi • ea lucrează de mai bine de cinci ani ca maseuză la Spitalul Județean
Simona Gavril este membră a Asociației Nevăzătorilor din Bacău. Ea a participat anul acesta la finala națională de la Geaogiu Băi pentru cel mai rapid cititor în braille. Dacă anul trecut Simona reușea un merituos loc doi, anul acesta ea și-a surclasat adversarii reușind să cîștige competiția. „În concursul final am reușit să-mi citesc textul în 39 de secunde. Față de etapa pe filială și cea zonală, conținutul textului a fost mult mai ușor. Nu am mai avut paragrafe din cronicari, cu multe arhaisme și regionalisme. Puteam să scot un timp și mai bun, dar la un moment dat mi-a fugit mîna de pe rînd, dar am reușit să recuperez cît de cît timpul pierdut”, ne-a spus proaspăta campionaă la citit în braille. Ea nu s-a pregătit în mod deosebit pentru acest concurs. „Nu știu dacă am citit o carte în vara asta, pentru că n-am avut timp”, mai povestește tînăra.
Simona Gavril are 30 de ani și una dintre pasiunile ei este și cititul. Ea devorează cu o deosebită plăcere cărți de beletristică, cărți vechi și în general scrieri franțuzești. „Unul dintre romanele mele preferate este Madame Bovary, pe care l-am citit de trei ori, și Quovadi. Cred că puterea de a se culturaliza stă în mîna fiecăruia dintre noi, dar depinde de ceea ce alege fiecare”, mai spune Simona.
Tînăra nevăzătoare a absolvit școala generală la Buzău, liceul la Cluj și apoi a terminat o postliceală de masaj la București. „În viață mi-au plăcut multe lucruri, dar nu am avut parte de ele. Am avut multe planuri și am vrut să fac cît mai multe, dar din lipsa banilor a trebuit să renunț. Mi-au plăcut latina și muzica, dar nu am putut urma această carieră. M-am încris la facultate la psiho-pedagogie la Cluj, dar am stat doar două luni pentru că era foarte greu cu cazarea și transportul. Eu nu aveam bani, părinții nu mă puteau sprijini nici ei, așa că m-am întors la Bacău”, ne mai dezvăluie Simona.
Tînăra băcăuancă este logodită cu Marian. El este din Pitești și s-au cunoscut la o nuntă. „Marian a avut un accident de muncă. Eram la nunta unei bune prietene și m-a lăsat la masă cu pastorii, pentru a sta de vorbă cu ei. M-am plictisit și m-am dus la prietena mea să-i spun că am venit la nuntă și nu la seminar. Atunci, ea mi-a luat mîna, a pus-o în mîna lui Marian și ne-a lăsat să stăm de vorbă”, povestește despre prietenul ei tînăra. Simona nu este nevăzătoare în totalitate. Ea zărește umbre, dar și pentru acestea „am nevoie de toate becurile din casă. Uneori stau și mă întreb ce m-aș fi făcut dacă aș orbi de tot”.
Anul acesta a vrut să se mute cu Marian la Pitești, dar nu a putut să se mute și cu locul de muncă. „De la Bacău am primit undă verde, dar cînd am ajuns acolo am aflat că fără 2.000 de dolari nu rezolvam nimic. De la minister mi-au spus să mă prezint în septembrie pentru a intra în posesia tematicii de concurs. Acesta urma să aibă loc în octombrie, dar cînd am ajuns la Pitești mi s-a spus că nu se organizează nici un concurs pentru maseuri”.
Simona Gavril este angajata Spitalului Județean Bacău. Ea este maseuză și lucrează opt ore pe zi, de la 12.00 la 20.00. În timpul liber îi place foarte mult să se plimbe, dar nu singură, pentru că se teme de copii. „Într-o vară veneam cu mama de la piață. M-a lăsat în stația de autobuz de la Orizont și ea a intrat în magazin. Un grup de copii a început să arunce în mine cu pietre și să scuipe”, povestește Simona. Ea este fericită că are prieteni, mai ales din rîndul rudelor care o însoțesc la plimbări, pentru a evita incidentele neplăcute. „Dacă toți nevăzătorii din țară ar avea însoțitori cîți am eu ar fi foarte bine. E drept că nu am prieteni în afara familiei, dar cei pe care îi am sînt suficienți”. Pentru viitor, Simona intenționează să își întemeieze familia ei și să aibă propria ei casă. (C.T.)
Lasă un răspuns