O perlă cam murdară

Ovidiu PAULIUC

La prima vedere, în stațiunea Slănic Moldova par să fi revenit vremurile bune de odinioară. Sau, mă rog, ceea ce păreau cîndva vremuri bune, adică o stațiune plină ochi de turiști, vile supraaglomerate, ceva distracție, dar și mîncare proastă și servicii așișderea. Aceasta se întîmpla înainte de ’89, cînd dacă spuneai Perla Moldovei, știai sigur că spui Slănic Moldova. Au urmat apoi ani întregi de haos, de tranzacții încîlcite cu vilele și hotelurile, de s-a cam ales praful de totul și mai ales de chestia cu Perla. Ei bine, nu că s-ar fi întors lumea cu josul în sus, dar stațiunea este din nou plină ochi. Și e chiar plăcut să vezi că vine lumea de pe la Arad sau Constanța, după cum îi trădează numerele de înmatriculare ale mașinilor, bașca „italienii” noștri de august, mulți cîtă frunză și iarbă. Hotelurile sînt pline, vilele, cîte au mai rămas în circuitul public, sînt și ele îndesate, iar loc de pus cortul nu mai găsești mult pînă după campingul din capătul stațiunii.

Ce-i drept, va veni și sezonul rece, cînd stațiunea este dezolant de pustie. Pînă atunci, însă, mai este ceva vreme. Iar turiștii vin valuri, valuri, ca să se simtă bine și să își cheltuiască banii. Și apropo de bani, are cine să îi cheltuiască, dar nu prea știe nimeni la Slănic să îi și înhațe cum se cuvine. Eventual, doar vînzătorii de suveniruri chinezești, care se înmulțesc vertiginos. Oricum, de înhățat, îi înhață mulți, dar nu oferă mai nimic în schimb. Și asta, fiindcă serviciile au rămas încremenite în Epoca de Aur. Aceleași spații comerciale uitate de timp, în care te aștepți să găsești doar borcane cu ștevie și ghiveci, aceleași figuri acre ale prestatorilor de servicii. în plin sezon, un drum din stațiune, care duce spre cele mai frecventate izvoare, zace și acum sub restricția barierei, la cîteva luni bune după ce l-au rupt apele. Probabil că nu s-au găsit bani să fie reparat. Că nu prea are nimeni grijă de stațiune, într-un mod coerent, care probabil ar scoate și mai mulți bani din buzunarele turiștilor, o dovedește și o ditamai vila din spatele Cazinoului, aflată într-un stadiu foarte avansat de degradare. Palidă consolare, vila este flancată de alte două imobile extrem de arătoase, iar pe fațada ei tronează un avertisment privind iminenta prăbușire a construcției. Ceva mai încolo, hotelul Perla se odihnește încă de cînd cineva a încercat să îl renoveze și l-a abandonat așa. Adică, de cîțiva ani buni.

Ruine sînt la tot pasul prin stațiune, a cărei față apare astfel ca mîncată de vărsat de vînt. Situația este oarecum salvată de aspectul îngrijit al parcului și al zonelor din imediata apropiere, pe unde se vede că a trecut măcar o mînă de om, poate chiar și un picior. La fel, bucură ochiul și cele cîteva pensiuni sau vile cochete. Bucurie, însă, de scurtă durată. Mută-ți privirea prin puținele locuri lăsate libere de vreun euro-turist de-al nostru, care s-a cazat la cort, și ai să revii cu picioarele pe pămînt. La tot pasul, ambalaje, coji de pepene, cutii prietenoase de bere, evident golite. Aceeași imagine și în albia Slănicului. Iarna, mai ales atunci cînd e zăpadă, stațiunea pare ireal de curată și de frumoasă. Problema este că atunci Slănicul este la fel de ireal de pustiu. Nu vine nimeni să cheltuiască, nu are nici cine să presteze servicii proaste, nu vine nimeni să arunce punga de jelibon la umbra copacului, nu există motiv de reparat drumul și nici de renovat vreo vilă. Păi, și atunci, la ce bun atîta aglomerație, așa cum este zilele acestea? Păi, de aia, doar ca să ne aducem aminte cum a fost cîndva și să ne gîndim cum ar trebui să arate Slănicul, acum, cu puțin timp înainte de a ne umfla pieptul cu mîndrie că sîntem la doi pași de Perla Moldovei Europene. mai ales atunci cînd e zăpadă, stațiunea pare ireal de curată și d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!