Dr. ing. Florin ACATRINEI
Producător de pomi altoiți
www.pomaltoi.ro
Avem o primăvară secetoasă. Chiar dacă precipitațiile căzute în timpul iernii aduseseră aproape la normal rezerva de apă în sol, lipsa precipitațiilor din ultima lună începe să creeze probleme chiar și la pomi. În astfel de momente, modul de întreținere a solului adoptat în livadă își spune cuvântul, mai ales în lipsa existenței unui sistem de irigație. În perioada cât pomii sunt încă tineri, se pot utiliza culturile intercalate. Culturi cu talie mică și care nu incomodeză efectuarea lucrărilor în plantație, iar produsele rezultate nu sunt afectate de tratamentele chimice din livadă. Îngrașămintele verzi în livadă sunt recomandate în zone cu precipitații de peste 700 l/an. În perioada cât pomii au cerințe mari de apă și elemente fertilizante, solul se menține ca ogor negru, iar în restul intervalului se seamănă culturi cu masa vegetativă mare, care se întorc sub brazdă. Culturile pentru îngrașăminte verzi pot fi înființate toamna și încorporate primăvara (orz, secară, rapiță, muștar). Au rolul să mențină zăpada, iar în zonele nisipoase să oprească deflația; vara și încorporate toamna (lupin galben sau albastru); primăvara cu încorporare la înflorire-vara, în zonele bogate în precipitații (trifoiul, hrișca, lupinul, bobul, borceagul). Acest sistem are ca avantaje: mărește conținutul solului în materie organică, reduce procesul de eroziune, împiedică procesul de îmburuienare, intensifică activitatea microorganismelor în sol, înlătură excesul de umiditate, favorizează structurarea solului; iar ca dezavantaje: concureaza pomii la consumul de apă și hrană, poate crește costul de producție. Solul înierbat constă în cultivarea pe intervale a diferite specii de ierburi perene. Sistemul este recomandat zonelor cu suficiente precipitații și terenuri în pantă, sau pe terenuri irigate. Irigarea poate fi făcută pe toată suprafața, numai pe interval cu lucrarea solului pe direcția rândurilor de pomi (1 – 2 m) sau numai sub proiecția coroanei sau mai mult cu 0,5 – 1m peste proiecția coroanelor.
Înierbarea poate fi permanentă – pe toată durata plantației; sau înierbare temporara – 2 – 4 ani înțelenire și 2 – 4 ani ogor negru. În acest caz, se poate practica rotația pe intervale intercalate, care este și cea mai recomandată. Pot fi utilizate specii graminee perene (Lolium, Dactilis, Phleum, Festuca) sau în amestec cu trifoi roșu sau ghizdei. Semănatul se face primăvara devreme. Iarba se cosește de 4 – 5 ori, când are 15 – 20 cm, și se lasă pe sol sau sub pomi sub formă de mulci. După fiecare coasă se recomandă fertilizarea cu azot (cca. 100 kg substanță activă pe total an). Avantaje acestui sistem: sporește conținutul solului în substanță uscată; împiedică eroziunea solului; cheltuielile de întreținere se reduc; solul nu se tasează în profunzime, se înlătură excesul de umiditate; se favorizează formarea unei structuri bune a solului; se permite circulația agregatelor pe toate perioadele; se îmbogățește solul în fosfor și potasiu rezultând fructe mai bune.
Dezavantajele sistemului: reduce posibilitatea de aerare a solului, rădăcinile tind să se ridice la suprafață scăzându-le rezistența lor la ger și secetă; procesul de mineralizare a materiei organice este încetinit; se poate ajunge la carența de azot datorită antagonismului dintre rădăcinile pomilor cu cele ale ierburilor; ierburile pot împiedica pătrunderea apei; este favorizată înmulțirea rozătoarelor, bolilor și dăunătorilor. Din aceste motive, mai recomandată este alternarea la 3 – 4 ani a intervalelor înierbate cu cele cu ogor lucrat. Mulcirea solului constă în așezarea pe sol în strat subțire a diverselor materiale: iarbă de pe intervale, resturi vegetale (paie, coceni, frunze, fân, scoarță de copac etc.) sau diverse materiale artificiale: folia de polietilena neagra perforată, de obicei bandă de 1,5 – 2 m pe rândul de pomi. Avantajele utilizării mulcirii: menține umiditatea în sol, împiedică creșterea buruienilor, reduce oscilațiile termice, menține structura, porozitatea și afânarea solului, împiedică eroziunea, îngrașă solul. Dezavantajele mulcirii: cheltuieli suplimentare cu forța de muncă manuală față de alte sisteme și cheltuieli cu materialele utilizate. Pot favoriza înmulțirea rozătoarelor, bolilor și dăunătorilor. Rădăcinile tind să se ridice spre suprafață.
Lasă un răspuns