Nu stiu ce face Ovidiu Balan de-si pastreaza cu atita aplomb o tinerete perpetua, mereu avintata, mereu noua si proaspata. Concertele lui sint adevarate sarbatori luminoase de arta, clipe covirsitoare de inaltare a spiritului. In fiecare interpretare, el dezvalui lumi nebanuit de frumoase, comori de inspiratie si traire sensibila, orizonturi infinit de delicate de poezie si noblete. Exceleaza, mai ales, in conducerea simfonica a operelor lui Beethoven, activind cu un puternic suflu pulsatiile partiturilor, interpretindu-le cu o vie dinamica a ritmului si accentuat relief in expresie. Incontestabil, mobilitatea sa neobisnuita, ca si a muzicienilor care-i conduce, reprezinta efigia unei lumi aflata intr-o accelerata miscare si transformare, blazonul unei societatI care are nevoie de armonie si toleranta. Punind in pagina un “Festival Beethoven”, l-am regasit pe titanul de la Bon in neincetate metamorfoze de culoare, admirabil cuprinse in “Simfonia pastorala” sau in “marturisiri” incarcate de emotie – aci senin, transparent, aerian, aci in clocot si in tumultuoase evocari picturale. Daca intreaga orchestra a fost stralucitoare, nu mai putin au impresionat Mihai Timofti si Mihai Badiu (fagot), Laurentiu Raducanu (corn), Dorel Baicu (flaut), Emil Stancu (oboi), care au avut de restituit largi pasaje solistic-instrumentale.
Pregatindu-l ca pe una dintre valorile culminante ale literaturii solistice, “Concertul pentru vioara si orchestra” de acelasi Beethoven a fost, sub mina lui Ovidiu Balan si a violonistului Bogdan Zvoristeanu, un adevarat triumf, prelungit intr-o piesa de Nathan Milstein, unde solistul si-a dovedit atit maiestria, dar mai ales halucinanta virtuozitate a interpretarii, cintind admirabil pe duble, triple si cvadruple corzi simultan. Intilnim la dl. Zvoristeanu un sunet imens, un temperament puternic si o natura muzicala capabila a-si gasi ecou in interpretari de talie mare, pentru ca este inzestrat cu un simt neobisnuit al efectelor si nuantelor cele mai subtile. Impreuna cu orchestra si sub mina lui Ovidiu Balan, Bogdan Zvoristeanu povesteste cu o narativitate estompata, este cind meditativ, contemplativ, cind tumultuous, energic, temerar, subjugind auditoriul cu o ploaie de sonoritati de netagaduit rafinament.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns