Ovidiu PAULIUC

Un sondaj de opinie, fără mari pretenții de acuratețe, arată că 85% dintre cititorii ziarului nostru nu se consideră mai europeni decît au fost în ziua de 31 decembrie a anului trecut. O părere cît se poate de normală. Doar avem și acum aceiași șefi, avem același chef de muncă, aceleași salarii. Avem aceiași politicieni puși pe harțag, găinării și sforării, aceleași cozi pe te miri unde, aceeași mizerie stradală și generală. în schimb, avem pretenția să fim integrați cît mai repede, de oricine o putea să facă asta, numai de noi să nu depindă prea mult și să nu ne pună la muncă prea mult. Vorba unui chibiț care dezbătea ieri integrarea, într-o stație de autobuz, cu alți sexagenari: „Dom’le, cum să ne integrăm, dacă în societatea noastră nu sînt distribuite valorile așa cum trebuie? Păi unul fură tot, iar alții, nimic!”.

Vom bate apa în piuă despre integrare pînă cînd ne vom sătura de dînsa, dacă nu cumva ne-am și săturat. Evident, la miezul nopții dintre ani nu foarte mulți au fost aceia care au simțit un eurofior pe euroșira eurospinării. Apropo, că tot discutăm, știați că undeva în Moldova există un cetățean al cărui nume este Eurobărăgău? Nu mai contează etnia, dar întrebarea este dacă măcar el a simțit un fior pe spinare, cu prilejul integrării. Poate că fiorul trebuia să-l fi simțit cu toții atunci cînd Băsescu și Tăriceanu s-au făcut „hermanos de sangre” și au luat în brațe România de turtă dulce, la Bruxelles. Sau, poate, atunci cînd UE ne amenința că nu ne primește dacă nu punem la punct justiția. Sau atunci cînd, avînd deja integrarea în buzunar, politicienii noștri se purtau ca la tîrgul de animale, prin Parlament sau aiurea. Dar nu! Fiorul trebuia să vină musai la miezul nopții. Necazul este că nu va veni nici pe 31 decembrie 2007, nici un an mai tîrziu, nici… Previziunile spun că peste vreo șapte ani abia dacă vom reuși să ne agățăm de fusta mamei UE, iar peste alți vreo 14 vom învăța să mergem copăcel.

Ca să vedem și partea plină a paharului, haideți să întrezărim în aceste previziuni înțelepciunea clasică a României rurale. Care spune cu tărie (de cel puțin 50 de grade): „Ia mai dă-i încolo cu UE lor, că doar n-am să-i cînt și n-am să-i fac jucării porcului, înainte să bag cuțitul în el!”. Așa că UE nu ne-a trimis fiorul de rigoare, dar trage de noi, doar-doar om vrea să ne integrăm. Iar aici, pare deja a fi dragoste cu sila. Deci, se poate!
Eurofiorul încă se lasă așteptat. Și ar putea veni atunci cînd șeful ne va mări leafa sau cînd afacerea ne va înflori. Sau măcar atunci cînd vom cîștiga pe măsura muncii. Sau cînd vom găsi oricînd medicamente compensate la farmacie. Sau cînd se vor ieftini biscuiții și napolitanele, lucru dat ca sigur pentru următoarea perioadă, de către patronatele din domeniul făinoaselor. Sau cînd ne vom mai civiliza, numai că asta vine mai pe nesimțite. Oricum, mai avem mult de tras. Și cum spuneam, încă măcar cît cei șapte ani. De acasă. tiga pe măsura muncii. Sau cînd vom găsi oricînd medicamente compensate

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!