• în Bacău nu există nici un restaurator autorizat de carte veche, iar cei de biserici și pictură sînt „păsări rare”
Chiar dacă, în conformitate cu spiritul nou oferit de Uniunea Europeană, totul poate fi aranjat pe baza unor fonduri primite din afară și a unor proiecte propuse de către cei inspirați de aici, există zone din spațiul românesc pentru care banii nu folosesc la nimic. Este lumea în jurul căreia se învîrte patrimoniul cultural religios național. Un univers despre care se cunoaște din ce în ce mai puțin și despre care factorii responsabili nu prea vorbesc. În patrimoniul la care facem referire sînt cuprinse cărțile vechi românești, icoanele vechi, obiectele de cult din lăcașurile de rugăciune și chiar bisericile. Unele se află în fondul unor biblioteci, altele în posesia unor persoane particulare, iar altele în grija unor mănăstiri sau parohii. Toate acestea, altădată restaurate în colaborare cu specialiștii din cadrul muzeelor băcăuane, au ajuns într-o stare gravă. Pentru că timpul nu iartă, iar valorile trecutului, fără conservare specializată, se distrug. În ultimii ani, mai bine zis după 1990, numărul celor care apelează la specialiști pentru a restaura un obiect cu valoare de patrimoniu este aproape nul. „Au existat rugăminți verbale pe care noi le-am onorat. Dar asta se întîmpla acum mult timp în urmă. Noi sîntem foarte deschiși tuturor, dar nu mai sîntem contactați”, ne-a declarat Lăcrămioara Stratulat, directoarea Muzeului de Istorie „Iulian Antonescu” din Bacău. După opinia ei, lipsa interesului din parte celor care au în posesie obiecte cu valoare istorică se datorează fie faptului că nu cunosc ce înseamnă patrimoniu, fie nu-i interesează și lasă obiectele în paragină.
De altfel, la Muzeul de Istorie din Bacău lucrează doi restauratori, Petru Voinescu și Iulia Voinescu, ambii recunoscuți în domeniu și specializați în metal și ceramică. Tot ceea ce au aceștia de lucru se află în cadrul instituției băcăuane, pentru că Muzeul de Istorie are în posesie și obiecte precum sfeșnice vechi, potire, policandre și alte vestigii religioase. Dar despre ajutorarea unor biserici sau mănăstiri din județ, așa cum a remarcat și directorul Muzeului, nici pomeneală. Și aceasta, chiar dacă „o restaurare este mai ieftină decît un obiect nou, iar valoarea aceluia este mult mai mare decît atunci cînd este abia cumpărat”, după cum a afirmat Petru Voinescu.
Dacă, să spunem, la capitolul obiecte de cult vechi n-ar fi prea multe probleme, nimeni dintre cei care au umblat pe la bisericile din județ nu poate nega slaba sau grosolana restaurare a unor picturi cu valoare patrimoniu. Există lăcașuri de cult a căror pictură veche de ani a fost restaurată după tipare ce nu țin de specialist. Motivul este simplu: nu se apelează la oamenii calificați, cel mai adesea din rațiuni pecuniare. „Restaurarea s-a distrus. După ce Direcția monumentelor istorice s-a desființat la finele anilor ’70, totul s-a dus la vale. Cînd era director Vasile Drăguț s-a mai făcut mult. Dar în ultimii ani, treaba s-a cam șubrezit. Oricum, se știe că atunci cînd e vorba de biserici-monumente istorice, nu este voie ca restaurarea să se facă fără specialiști. În cazul în care se încalcă legislația, responsabilitatea cade în primul rînd pe Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național”, ne-a spus pictorul Mihai Chiuaru, unul dintre puținii artiști care beneficiază de atestat în domeniu. Vina nu este, în opinia lui Chiuaru, doar a celor de la Direcție, ci și a eparhiilor. „Din păcate, în ziua de astăzi nu se mai ține cont de tradiția iconografică bizantină. Picturile cad în mîna unor nespecialiști care le refac după cum îi taie capul și, așa, intrăm pe un teritoriu care nu ne aparține, rupt de spiritul ortodox românesc”, a afirmat el. Și, din păcate, sînt și preoți care, din neștiință ori din alte pricini nu tocmai binecuvîntate, îngăduie și așa ceva.
Mai problematic este că, din discuțiile purtate cu cei de la Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, nici acolo nu există specialiști în icoane, arhitectură bisericească și carte veche. Lipsa specialiștilor în restaurarea icoanelor vechi, pentru că de carte veche nici nu se mai pune problema în Bacău, este cunoscută și la Episcopia Romanului. „Este o problemă mai delicată, pe care o cunoaștem. Nu avem specialiști în domeniu, însă Episcopia a trimis la studii, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, secția Patrimoniu, cîteva maici, îndeosebi de la mănăstirea Bogdana (unde se află un patrimoniu impresionant de carte veche și icoană), pentru a putea avea proprii noștri specialiști”, ne-a spus Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.
Pînă cînd cei cărora li s-a lăsat spre păstarare valorile spiritualității românești vor putea să asigure cele necesare conservării acestora, nu ne rămîne decît să asistăm neputincioși la pierderea unor comori ale trecutului. Pe care fondurile Uniunii Europene și alte altor organisme internaționale nu vor putea niciodată să ni le dea înapoi, indiferent de sumele alocate. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns