Pe cînd adevărata reformă în Sănătate?

Eduard ADAM

Autoritățile române, dar mai ales cele străine, și-au îndreptat atenția, de mai mulți ani, spre domenii precum justiția. S-a spus că acolo ar fi cele mai mari probleme și că în acest domeniu trebuie să ne canalizăm eforturile pentru a o scoate cumva la capăt. Adică, să ajungem în rînd cu Europa civilizată, în care ne dorim membri din ianuarie 2007. Nu neg că trebuia să facem ceva și acolo, dar cred că sînt și alte domenii unde trebuie muncit enorm fiindcă, la fel ca și în cazul Justiției, sîntem tare în urmă. Este și cazul Sănătății. Și nu vreau să amintesc acum de acea caricatură de reformă în sistemul sanitar, pe care ne-au fluturat-o pe sub nas diverșii miniștri care s-au aflat la cîrma acestui minister. Aceea, din punctul meu de vedere poate să fie numită orice, numai reformă, nu. Pentru că nu mă va convinge nimeni în lumea asta că marea problemă a sistemului sanitar era reducerea numărului de paturi, ori introducerea a nu știu ce zeci de mii de documente prin spitale, pentru a-i demonstra, vezi Doamne!, pacientului cît a cheltuit statul cu el. Cred, însă, că era necesar să se rezolve într-un fel, și urgent, problema subfinanțării spitalelor. Adică să se dea sumele necesare pentru desfășurarea normală a activității în domeniu. Așa, nu ne mai mureau nici bolnavii de foame, nici farmaciile nu rămîneau fără bani de medicamente, de-au ajuns bieții oameni să întindă cozi mai lungi decît pe vremea lui Ceaușescu.
Și dacă tot sîntem la exemple despre rezultatele „reformei” în Sănătate, să aducem în discuție și problema medicilor de familie. Numai la noi în județ există o importantă criză de medici de familie, în special la țară. Și nici nu ar avea cum să fie altfel, atîta vreme cît salariile sînt de mizerie, iar condițiile oferite celor pe care statul îi roagă să meargă să profeseze la sate sînt aproape de zero. Legiuitorii noștri au lăsat pînă și aspectele legate de activitatea medicilor de familie tot în grija autorităților locale. Toată lumea știe, însă, că, la țară, vechile locuințe de serviciu s-au vîndut. Primăriile sînt atît de sărace, încît nu dispun de fonduri pentru a construi locuințe pentru medici. De altfel, n-au bani nici pentru a oferi condiții decente în privința dispensarelor. în rest, banii oferiți de casă sînt insuficienți, așa că nici medicii n-au bani să investească în propriile cabinete. Așa se face că nici un medic, care și-a ros coatele prin facultate, nu vrea să își închidă viața prin cătune.

Cred că de-aici ar trebui să înceapă reforma în sănătate. Iar cei care cred că peste medicii de familie se poate trece ușurel, să se gîndească că pe umerii lor s-au transferat o sumedenie de sarnici. Pe care, firește, ca să le îndeplinească, trebuie să aibă și resursele financiare. Altfel, se vor preface că muncesc, așa cum și statul se preface că-i finanțează.
Peste problemele mici, dar multe, ar trebui să se aplece mai atent stimabilii din ministere. Iar înainte să ia decizii, eu le-aș sugera să mai meargă și prin teritoriu. Nu de alta, dar măsurile lor n-ar mai părea atît de rupte de realitate. Avem cel mai recent caz, acela cînd s-a decis întocmirea acelui decont al cheltuielilor cu bolnavii în spitale. Măsura a fost dată, dar nimeni de sus nu și-a mai pus problema dacă ea poate fi pusă în aplicare. S-a constatat, însă, rapid, că era imposibil, așa că a rămas încă o hotărîre pe hîrtie, fără finalitate în plan real. Așa cum sînt multe altele, aparent interesante, dar care se ocupă de chestiuni care, sincer, prin comparație cu jalea din Sănătate, par mofturi.lor cu bolnavii în spitale. Măsura a fost dată, dar nimeni de sus nu și-a mai pus problema dacă ea po

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!