Pe la noi și pe la alții

Mihai BUZNEA

Peste 25.000 de belgieni – flamanzi și valoni, deopotrivă, au manifestat zilele acestea pe străzile capitalei țării lor, în favoarea ideii de unitate statală. Inițiativa acestei ample manifestații a aparținut unei militante francofone și a fost inspirată de situația politică din țară, puternic marcată de tendințele de separare pe criterii etnice, care ar putea avea consecințe dramatrice de durată pentru viitorul comun, într-un context european ce militează pentru unitate în diversitate. în aceeași zi, albanezii kosovari au fost chemați în fața urnelor de către liderii lor politici pentru a-și exprima opțiunea directă în legătură cu viitorul lor și al provinciei în care viețuiesc, legat de statutul teritoriului, pe care-l vor independent prin separarea de Serbia. Prezența la urne a fost boicotată de etnicii sîrbi, dar și de mulți dintre albanezii kosovari, astfel că rezultatul scrutinului nu poate fi considerat a fi elocvent și cu determinări necondiționate.
Ne-am putea întreba: ce legătură au cele două evenimente externe care vizează soarta a două țări europene cu realitățile românești? Păstrînd proporțiile și menținîndu-ne în contextul nostru specific, elementele de comparație și de evoluție diferă doar în formă și mai puțin în conținut. Să ne reamintim: primul-ministru maghiar Ferencz Gsurkany declara, recent, că românii și ungurii pe care îi reprezintă au un viitor comun. Radicalii maghiari din secuime, reuniți în UCM – o formațiune etnică cu pretenții de statut politic, flutură drapelul separării teritoriale pentru Ținutul Secuiesc, pentru ca așa-zișii „moderați” din UDMR să-și înăsprească, la rîndul lor, tonul spre a merge mai departe, cu Ținutul Transilvănean, în numele principiilor europene, care însă fac vorbire despre cu totul altceva. A fost și un referendum pe această temă, cu rezultate în coadă de pește, în așezările din cele trei județe așa-zise secuiești, de la care minoritarii români au fost excluși. Ignorați și discriminați în propria țară! S-a ajuns în situația ca liderii unui partid politic de sorginte națională să avanseze un proiect de statut pentru conaționalii români, ca o replică la statutul minorităților etnice (a se citi – maghiară) propus dezbaterii Parlamentului de mai bine de doi ani. Autonomia administrativă, culturală și de altă natură, clamate cu insistență de președintele Marko Bela și apropiații săi sînt doar pretexte ale unuia și același scop: autonomia teritorială, cu invocarea unor pretexte, chipurile, istorice, dar și a tendințelor europene, precum cele din Spania, Scoția, Kosovo și nu numai.
Dacă și la noi, românii, s-a înstăpînit moda referendumurilor (două numai în acest an, plus cel parțial din Covasna – Harghita – Mureș), n-ar fi exclusă o consultare națională pe această temă. Rezultatul este mai mult decît previzibil și ar avea meritul de a pune punct unor situații abuziv și artificial create pe acest subiect veșnic fierbinte. Adevărul istoric este unul singur, așa că legitimitatea româneasacă nu trebuie pusă sub semnul întrebării. Să lăsăm, așadar, laoparte ambițiile și orgoliile și dorințele și interesele manifestate de către vîrfurile minoritarilor etnici maghiari spre a ne ocupa de lucruri ce vizează cu adevărat binele nostru comun, prezent și cel viitor. Referendumul de duminică este un prilej. Apropiata sărbătorire a Zilei Naționale, la 1 Decembrie, de asemenea. Un singur steag – cel tricolor, și-un singur imn, ne sînt de-ajuns. Restul nu e decît fățărnicie și vînare de vînt ce tulbură mințile bolnave. Pentru care există, însă, tratamente forte, cu efecte garantate.este 25.000 de belgieni – flamanzi și valoni, deopotrivă, au manifesta

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!