Pentru a scăpa de chinurile altor boschetari

O femeia a ajuns să se creadă bărbat

• Elena Pintili trăiește de trei ani în curtea PUNR • casa ei este WC-ul din curte, iar singura avere sînt hainele de pe ea • ca să nu mai fie agresată de boschetarii din zonă, femeia se dă drept bărbat • bolnavă psihic, ea nu își dorește decît o „soție” și o casă

Întîmplarea ne-a dus în curtea dintre Inspectoratul Școlar Județean Bacău și sediul Partidului Unității Naționale Române (PUNR). Printre clădirile vechi și dărăpănate unde și-au găsit sediul filiale ale unor societăți comerciale sau asociații, am zărit un ghemotoc de haine răpănoase trîntit pe o rampă de mașini. Ne apropiem și ne dăm seama că ghemotocul este o ființă umană. Stă la soare și doarme. Nu știm dacă este femeie, bărbat sau copil. Îi deranjăm siesta și intrăm în vorbă cu ea. Ființa somnoroasă, cu o față buhăită, se trezește ofuscătă că a fost deranjată, se întinde și spune speriată: „nu da nene că acuma o întind!”. E gata să o ștergă. O opresc și o întreb cum o cheamă.

„Mă chemă Mihai. Ce vreți de la mine? N-am făcut nimic”, îmi răspunde ființa bîlbîind. Rămîn blocat. Mihai are sîni și îmi dau seama că, de fapt, ființa este o femeie. Este tunsă scurt, băiețește. Ținuta vestimentară se compune dintr-un halat vechi, care cîndva a fost alb, și o pereche de blugi zdrențăroși și murdari. Încerc să vorbesc cu ea, dar e foarte reticientă. Așa că cer detalii despre „Mihai” de la femeile pe care le mai ajută la treabă. Una dintre ele, Aurica, vînzătoare la o bodegă, îmi spune că „pe fată o cheamă Elena Pintili și este dintr-o comună de lîngă Bacău. Tatăl ei este mort de mult, iar cu maică-sa nu se înțelege. De aceea a fugit de acasă. Mama ei vinde legume în piață și a venit aici de două ori ca să o ia acasă, dar Leana nici nu a vrut să audă. Ea spune peste tot că mama ei e moartă, ca și taică-său. Mă mai ajută pe mine la treabă. Face curat în bar pentru o bucată de pîine”, spune Aurica despre femeia nimănui.

Elena Pintili s-a aciuat în curtea cu pricina acum vreo trei ani. Trăiește din mila oamenilor din jur. Ajută pe fiecare cum poate pentru un colț de pîine și ceva de îmbrăcat. Pentru toți cei care o întreabă, femeia are cîte o poveste. Din buletin am aflat că are 34 de ani și domiciliul în Bacău, pe strada Bradului. Printre acte am mai găsit și o adeverință eliberată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău, pentru a-i servi la intrarea în posesia ajutorului social stabilit de legea venitului minim garantat. „Trebuia să mă duc să muncesc pentru vreo 600.000 de lei, dar n-am știut unde. Aici este casa mea. Vara dorm prin curte, la soare. Cînd plouă, mă duc în casă. Și iarna stau tot în casă”, ne povestește Elena. Apoi ne conduce spre casa ei. O toaletă de doi metri pătrați, în care nu poți intra din cauza mirosului pestilențial. Femeia este încîntată pentru că are chiuvetă și se poate spăla și ea din cînd în cînd. „Umblu cu hainele pe mine pînă cînd nu mai sînt bune de nimic. Le arunc pentru că îmi mai dau femeile de pe aici altele. Ca să mănînc ceva, mă mai duc prin piață și cer. Oamenii îmi mai dau cîte ceva, o roșie, un ardei. Dacă atît e, atît mănînc, mie îmi ajunge. Vreau și eu să am o casă și o soție. Să am familia mea”, ne spune, lăsîndu-ne muți de uimire, „Mihai”.

Elena Pintili pretinde că este bărbat deorece a fost de nenumărate ori agresată de ceilalți boschetari. Pentru a scăpa de chin, ea a hotărît să devină Mihai, iar acum ea se consideră bărbat în toată regula. Oamenii din zonă mai spun că femeia are deficiențe psihice și trebuie dusă într-un centru de profil pentru a fi tratată.

De la Societatea Handicapaților Fizic (SHF) Bacău, care-și are sediul în aceeași curte, am aflat că femeia a primit mîncare și haine. „Nu supără pe nimeni. Cînd e trează (pentru că Elena trage la măsea, n.r.) cîntă și vorbește singură. De fapt știe doar cîteva versuri: «Iarba verde de acasă/ Niciodată nu mă lasă».

Cînd vorbește despre ea, spune el, și că vrea să se însoare. Provine dintr-o familie care a avut grijă de ea, pentru că atunci cînd a venit aici era curată și îngrijită. Din cîte am auzit, ar avea locuință socială în Izvoare. La început se mai ducea pe acolo, mai dispărea cîte o săptămînă două, dar acum stă numai aici. Singurii ei prieteni sînt cîinii și pisicile. Cît e vară, doarme pe afară. Iarna se aciuază în toaletă, își adună multe cartoane și acolo își face veacul. E foarte atentă la tot ce se întîmplă în curte. Noaptea se trezește imediat ce aude zgomote și iese mereu să vadă cine se plimbă pe aici. E un paznic în care nu poți pune bază”, ne-a spus Dorina Poinaru, președinta SHF Bacău.

În urmă cu două săptămîni, Elena Pintili a fost bătută crunt de niște tineri. „Soțul meu și cu un client au dus-o la spital unde a stat internată trei zile. Îi dislocaseră șoldul. Medicii n-au vrut s-o primească, dar la insistențele clientului, Frantz Stănescu, au internat-o”, a mai spus Aurica.

În situația Elenei sînt zeci de persoane care trăiesc pe străzi și nu au pe nimeni și nimic. Și pentru ele nu se face nimic. Au doar cerul deasupra capului și sărăcie. (Claudiu TĂNĂSESCU, Roxana ȘMIL)