Pentru că nu au bani de sărbători

Studenții din cămin își vînd calculatoarele primite de la părinți
• cei mai mulți motivează că au nevoie de bani pentru cadouri de Crăciun și pentru Revelion n nevoia de bani e atît de acută, încît la parterul căminului doi din campus sînt lipite tot felul de afișe n se vînd și telefoane mobile, dar și camere foto digitale sau alte obiecte

Lipsa banilor de sărbători i-a făcut pe studenți să recurgă la măsuri disperate. Printre altele, ei vînd absolut orice le cade în mînă și le aparține. De obicei, cînd nu au bani nu vînd lucruri foarte valoroase. Vînd pături, papuci sau mîncarea pe care au primit-o de acasă și nu le place. Nu ies prea mulți bani, dar sînt suficienți cît să meargă în discotecă sau să-și cumpere țigări.
Acum s-a trecut la „ofertele” speciale de sărbători, cînd foamea de bani este cronică. Nu se mulțumesc doar cu cîteva sute de mii ca înainte, astfel că standardul a urcat la sume de ordinul milioanelor. Și ce alt produs mai vandabil și mai scump îl au la îndemînă, decît calculatoarele pe care unii părinți s-au chinuit mult să le cumpere pentru ca odraslele lor să aibă un suport perfect pentru educație. Ei vînd de la cele mai performante calculatoare, pînă la aparate foto digitale, boxe de calculator sau monitoare. Vechile pături sau adidașii scorojiți nu mai au căutare nici măcăr la prețuri derizorii.
Iar pentru că reclama este sufletul comerțului și un produs se vinde mai bine dacă află lumea despre el, la parterul căminului numărul doi există un panou unde se pun anunțurile cu pricina.
Produsele nu sînt scumpe deloc. Un calculator bunișor costă cam opt – nouă milioane, o cameră foto se poate cumpăra cu 1,5 milioane și multe telefoane mobile, care au prețuri de pornire de 800.000 de lei.

Șmecheriile studenților

Am încercat să aflu de ce își vînd electronicele unii studenți, așa că am luat-o la pas prin cămin. M-am oprit la ușa unui băiat care își vindea calculatorul. Mi se strigă să intru, iar după ce ușa se deschide, prin mirosul de mîncare își face apariția un tînăr subțirel, în training, care începe cu explicațiile imediat ce află motivul vizitei.
„Calculatorul e bun și l-am cumpărat anul trecut, în vară. Știu că cer puțin pe el, dar am nevoie de bani”, îmi spune băiatul, pe care mai tîrziu am aflat că îl cheamă George.
Facem o probă la calculator și intrăm mai mult în vorbă. âmi povestește cît de greu e cu banii și cît de multe trebuie să facă ca să își permită să mai iasă „în lume”. „âmi trimit ai mei bani, dar tot e greu. Mai fac o șmecherie cu telefoane, cu CD-uri, dar acum am nevoie de mulți bani”, îmi spune George. Acum are nevoie de bani pentru cadourile de sărbători și pentru petrecerea din noaptea de revelion. „Păi, cînd ai o prietenă, doi frați, părinții prietenei și părinții tăi, două rîduri de cadouri pentru două sărbători și un revelion de petrecut și de plătit pentru două persoane, o să vezi că banii de pe calculator sînt chiar puțini”, spune tînărul.
O altă afacere este „cerșitul” de bani de la părinți pentru diferite lucruri care trebuie plătite numaidecît. Și pentru a elimina orice suspiciune a «babacilor», unii studenți mai avansați cu tehnica au reușit să producă chitanțe identice cu cele eliberate de Universitatea Bacău. Costul unei astfel de chitanțe este de 150.000 de lei și se eliberează cu datele cumpărătorului. (Alexandru COVACI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!