Peștele săptămînii

Scobarul

Scobarul are corpul zvelt, asemănător cu cel al cleanului. Se recunoaște ușor după botul său proeminent și trunchiat la capăt asemenea unui nas. Gura scobarului este inferioară și dreaptă. Buzele lui sînt cărnoase, cea de jos fiind ascuțită și mai tare. Cu ajutorul lor rade pojghița verde, alunecoasă, de pe bolovanii din ape, unde lasă urme. Dacă îl despicăm, se observă că pielea care căptușește burta peștelui este neagră. Trăiește numai în ape curgătoare, stînd îndeosebi în locurile cu fundul pietros, unde se ține în cîrduri. Reproducerea în apele noastre are loc între 20 si 30 aprilie, cînd se adună în cîrduri și mai numeroase, fiind atît de „blînd”, încît se poate prinde cu mîna.

Acest pește crește destul de repede și este foarte prolific. Lungimea lui obișnuită variază între 25 si 35 cm, iar greutatea medie, între 300 și 500 g. În zonele amintite mai sus, exemplarele mari ajung pîna la 35 – 40 cm.

Sezonul de pescuit al scobarului ține de la dezgheț și pînă la îngheț. În lunile călduroase devine mofturos, deoarece găsește hrană din belșug. Primavara, dar îndeosebi toamna, putem prinde scobar dupa scobar dacă folosim ca nadă viermișori de carne sau de făină. Scobarul se pescuiește cu plută ușoară, cu alice foarte mici. O vargă ușoară, puțin rigidă, de 4 – 5 m lungime, un cîrlig numărul 10 – 14, cu o strună de 18 – 20 corespund întocmai pescuitului acestui pește. Ca momeală mai folosim boabe de grîu fierte, mazăre, semințe de cînepă, cocoloși de pîine, bucățele de brînză veche etc.

Mușcatura scobarului este precisă. O data ce a înghițit momeala, nu o scuipă. Deci, înțeparea trebuie sa fie promptă. Buzele tari, osoase, țin bine cîrligul. Nu trebuie să grăbim obosirea scobarului, deoarece el se lasă ușor învins. Disprețuit pînă nu de mult, scobarul a devenit azi un pește căutat de pescarul amator.

Scobarul este un pește tipic pentru apele colinare. El se hrănește cu specii de alge – verzi ce cresc pe bolovanii din apă. Deși este disprețuit de unii pescari sportivi – în special de soțiile acestora, pentru că are oase multe și mici – totuși scobarul ne oferă multe clipe plăcute pe malul apelor din regiunile deluroase. Unii spun că scobarul nu este prea gustos. Nu este adevărat! Carnea scobarului este bună dacă știi cum să o prepari. Fiert in ulei – a la sardine – scobarul este un pește căutat. (Florin CRĂCIUN)