Somnul, în special exemplarele mai mari, a constituit dintotdeuna visul pescarilor de șes. Are corpul masiv, capul turtit de sus în jos, gura largă, înzestrată cu dinți mărunți, așezați ca peria, două perechi de mustăți mai mici (pe buza inferioară), și o pereche mai lungi (de pe buza superioară). Se întîlnește în apele curgătoare, dar intră și în bălți. Exemplarele mari stau singuratice pe fundul apei și vînează noaptea. Consumă cu precădere pești și în special țipari, obleți, plătici etc. Se hrănește și cu broaște, viermi, larve de insecte, raci și, în ultimă instanță, cu toate organismele vii aduse de curentul apei la locul lui de pîndă. În stomacul somnului s-au găsit și ghete, obiecte metalice, pui de gîște etc. Iarna nu se prea hrănește. Fiind un pește lacom și cu poftă de mîncare, înregistrează un ritm de creștere relativ bun: în 4 – 5 ani poate atinge greutatea de 5 kg. În apele noastre, pescarii profesioniști prind din cînd în cînd și exemplare de 100 – 120 kg. Lungimea obișnuită a somnului este de 80 – 100 cm, iar greutatea de 2 – 5 kg.
Somnii tineri umblă în cîrduri mai mici și sînt veșnic flămînzi, de aceea cad ușor la undiță, uneori în cantități mai mari decît mreana sau alte specii de fund. Exemplarele mai mici pot fi pescuite toată ziua, în schimb somnii mari pornesc la vînătoare către apusul soarelui sau spre dimineața, deci momeala trebuie să fie instalată cu două – trei ore mai înainte. Cele mai bune locuri pentru somnii mai mari sînt bulboanele adînci, cuptoarele săpate în maluri, rădăcinile copacilor (aflate în apă), gropile etc.
Momelile pentru somn sînt variate și numeroase. Ordinea preferinței este următoarea: pești vii (țipar, caracudă, mihalț, oblete, roșioară, clean), pești morți, broaște, lipitori, rîme. Montarea pe cîrlig: broasca se prinde de pielea spinării ca să poată înota liber, sau de tendonul piciorului. Orice momeală vie am folosi, ea trebuie să fie prinsă în cîrlig în așa fel încît să se mențină în stare vie cît mai mult timp. Momeala trebuie controlată sistematic, deoarece ea poate să cadă de pe cîrlig. De obicei, somnul înghite imediat momeala oferită, așa că nu trebuie să ascundem tot cîrligul.
Pentru pescuitul somnului se utilizează trei procedee: pescuitul cu plumbul pe fundul apei, pescuitul cu năluci și pescuitul cu pluta. La noi în țară, primul procedeu este cel mai răspîndit, iar pescuitul cu năluca se practică în special între lunile mai și august.
Undița folosită la pescuitul somnului cu plumbul pe fundul apei este în linii mari identică cu cea utilizată la pescuitul crapului. Varga trebuie să fie rezistentă, de 2 – 2,40 m lungime, prevăzută cu mulinetă cu tambur fix. În loc de vargă se poate folosi și o lansetă metalică. Firul va fi de 0,35 – 0,80 mm, în funcție de mărimea somnului la care pescuim. Se folosesc cîrlige simple, numerele 1 – 3, sau triple, numerele 2 – 3. Struna trebuie să fie metalică.
În cazul pescuitului cu năluci, timpul cel mai potrivit în lunile de vară este între orele 4.00 – 7.00 și 16.00 – 19.00. În acest scop trebuie să avem o lansetă de 1,5 – 2,8 m, cu mulinetă cu tambur fix. Grosimea nailonului să fie de 0,30 – 0,40 mm pentru somnii mici și de 0,40 – 0,55 mm pentru exemplarele mari. Lingura trebuie să fie cît mai ademenitoare.
Dacă pescuim cu pluta (în ape stătătoare sau cu curs lent), putem folosi cu succes și rîme sau lipitori. În acest caz, varga trebuie să fie de 3,2 – 4 m, iar firul de 50 -70 sau 80 – 100 m. Înțeparea trebuie făcută cînd pluta a dispărut sub apă.
Somoteii obosesc mai repede, în schimb lupta cu un somn mare poate să dureze una – două ore. Obosirea lui cere în primul rînd o undiță bună, pricepere și multă răbdare. În aceste condiții, lupta noastră cu peștele va fi încununată de succes.
Lasă un răspuns