Pleacă euroii

Ovidiu PAULIUC

Băcăuanii plecați la muncă în străinătate reprezintă o categorie aparte. Iar „italienii” reprezintă ei înșiși o categorie bine pusă deoparte. Ei au prins acolo vremurile bune ale muncii în Occident, spre deosebire de căpșunari, care merg în Spania de puțină vreme, și doar la ciupeli de cîteva sute de euro. Evident, a existat și perioada bună de mers în Germania, dar acolo se muncea mai mult noaptea și cu șperaclul, motiv pentru care am mai rămas în urmă cîția ani față de lumea civilizată. Mulți dintre „italienii” noștri care lucrează de cîțiva ani acolo, indiferent că au cărat bolovani cu cîrca sau au spălat babe la fund, au prins cheag pe acolo, au cîștigat bine și au adus banii în țară. Am ajuns să vorbim de miliarde de euro care curg prin vămi și conturi bancare. Iar una dintre căile prin care „italienii” au știut să pună banii la ciorap a fost cumpărarea de apartamente. Unii au și cîte patru-cinci, iar piața imobiliară a devenit foarte activă, ceea ce a generat și creșterea artificială și vertiginoasă a prețurilor.

Iată însă că s-a întors roata. Românii noștri, sensibili la bănuții adunați prin muncă adevărată, au constatat că e mai bine să îi cheltuiască la Roma sau la Torino, decît la Bacău sau Gîrleni, mai ales că și prețurile sînt asemănătoare. Așa că au început să își reîntregească familiile prin străini și să pună piatră de temelie la locuințe chiar acolo, cu banii pe care îi obțin din vînzarea apartamentelor pe care le cumpăraseră aici. Și apoi, dacă tot vom deveni o mare comuniune europeană, nu mai pare o utopie să te urci în tren la Valea Seacă și să mai cobori la Torino. Dar decît așa, de să mai dai bani pe tren și să nu rămîi acolo?

Psihosociologul spune că dorința unor români de a se stabili în străinătate, chiar dacă lasă acasă rude și prieteni, nu are doar rațiuni materiale. Le-ar fi fost greu să rămînă dacă ar fi fost singuri. Dar să ne gîndim că numai în zona Torino există vreun milion de români, sau că din 15 oameni, patru sînt români. Așa că există o comunitate puternică, în care cei plecați își regăsesc țara, zona, județul, religia, sarmaua sau perinița. Toate acestea le fac șederea mai ușoară și îi fac să nu se simtă într-un univers advers și ostil. Fiindcă, pînă la urmă, ce ne definește pe noi din punct de vedere social, dacă nu un cerc de cunoscuți, de prieteni, de conaționali, care ne oferă un scut emoțional. Avînd acest scut, ei pot spune că se simt acasă și acolo, departe de țară. Același lucru se întîmplă cu cu alte grupuri naționale de la noi din țară, care se dovedesc comunități foarte unite și puternice. Efectele pe termen lung ale acestor migrații sînt mai greu de deslușit acum, dar sună a cădere din lac în puț. Cert este că prinde contur o nouă categorie de români, a celor care stau cu mintea numai la emigrare și la salvarea propriilor existențe.ențe.âhH âh2iVi>i7?yîŕ
žŘťdž
ž0g÷+ţ•>3!hţ•7?hî nhBhęh”i7?yîŕ nhBhęh”i7?yîŕ Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!