Poezia, un mod de exprimare al tinerilor

„Poezia adevărată este asemenea fantomelor: mulți vorbesc despre ea, dar puțini reușesc să o descifreze”, declară Panțiru Andreea, elevă a Liceului „Mihai Eminescu”, o tînără implicată în viața culturală a orașului Bacău, care deși este la început promite mult.

– Ce înseamnă pentru tine „universul poeziei” și cum ți-ai descoperit talentul de a compune ?
– „Universul poeziei” pentru mine reprezintă ceva cu totul aparte. E fascinant cînd conștientizezi că faci parte dintr-o categorie de oameni care se exprimă mai diferit față de ceilalți, care reușesc să facă ceva nu pentru că au muncit sau au studiat ci pentru că cineva le-a insuflat acest talent, a făcut posibilă această exprimare rimată și întortocheată.
Talentul de a compune… parcă sună ciudat. âmi amintesc că eram în clasa a III-a sau a IV-a cînd am scris primele versuri. Pe atunci era o joacă, îmi plăcea să caut rime și să transmit ceva celorlalți prin versuri.
Continuînd astfel, curînd mi-am dat seama că e ceva serios și am acordat mai multă atenție și seriozitate poeziei.
– Știu că nu ne putem exprima liber întotdeauna e de preferat ca unele lucruri să le ținem pentru noi. Reușești să-ți transpui sentimentele mai ușor prin poezie?
– Exprimarea liberă întotdeauna mi-a dat bătăi de cap, de aceea am preferat să pun pe foaie pînă și cele mai trăznite idei. Dacă îmi dai un pix și o foaie deja îmi ești un bun prieten. Poezia e ceva magic pentru mine: nu eu hotărăsc cînd o compun, unde sau care e tema, pur și simplu vine de la sine ca o eliberare din universul actual în care trăim și care uneori îmi dă bătăi de cap.
– Trăim într-un „secol al vitezei” și puțini sînt aceia care mai au răbdare să citească poezii sau să-și îmbogățescă cultura generală citind romane. Ce părere ai despre acest lucru?
– Așa numitul secol al vitezei a adus din punctul meu de vedere mari probleme la capitolul cultură și civilizație, ceea ce consider că ar trebui să reprezinte un mare semn de întrebare pentru fiecare din noi. Mie îmi place să citesc, dar mai ales să scriu și indiferent de ce secol va fi, eu voi continua să fac asta pentru că mă reprezintă.
– Crezi că lectura poate contribui la conturarea personalității unui tănăr și la îmbunătățirea modului de exprimare?
– Da, categoric lectura reprezintă un factor esențial în îmbogățirea modului de exprimare al unei persoane și în funcție de acest lucru contribuie și la conturarea personalității sale.
întotdeauna avem de învățat cîte ceva și ne putem descoperi o altă latură a personalității, chiar dacă avem de-a face cu personaje negative, cu lucruri neplăcute și cu situații din care aparent nu avem ce înțelege sau cu care nu suntem de acord; de aceea este indicat să citești căt mai mult și să judeci ceea ce citești și mai mult.
– Lipsa comunicării stă la baza multor conflicte. Vezi poezia ca pe un mijloc de comunicare?
– Cu siguranță că poezia este un mijloc de comunicare universal însă eu am o vorbă care sună cam așa: „Poezia adevărată e asemenea fantomelor: mulți vorbesc despre ea, dar puțini reușesc să o descifreze”.
Poezia reprezintă un lucru pur, inocent, ce izvorăște din adîncul sufletului unei persoane asemenea sentimentelor și mie îmi place să o numesc „leacul sau balsamul sufletului”, ea este capabilă să traverseze căi necunoscute, să înfrîngă bariere neînvinse; poezia e mai presus de cuvinte.
– Care sînt cele mai importante surse de inspirație pentru tine?
– Surse de inspirație…Totul și nimic ! Mă poate inspira o zi ploioasă, un nor pufos, o floare ce surîde soarelui, un căine ce dă leneș din coadă, verdeața ierbii, măreția cerului, etc, sau sînt zile cînd ajutîndu-mă de figuri de stil mă pun pe mine pe foaie, îmi descriu sentimentele, părerile, speranțele visele, dezamăgirile, pesimismul.
– Cum apreciezi literatura postmodernă în comparație cu cea romantică? Ne îndepărtează acest modernism de tradiționalism și adevăratele valori?
Literatura zilelor noastre este și pentru mine uneori foarte greu de pătruns datorită faptului că nu ține cont de nici o regulă. Versurile nu trebuie să mai rimeze, nu mai este importantă măsura sau așezarea în strofe, cuvîntul care ar caracteriza-o este „libertatea”. Eu recunosc că citesc tot ce prind în mînă însă îmi place în mod deosebit poezia romantică. Pe de-o parte avem de suferit datorită modernizării literaturii care e total diferită de cea tradiționalistă însă ea reprezintă și o evoluție, o dezvoltare.
Nu cred că ne îndepărtează de adevăratele valori deoarece iubirea e tot iubire, natura e tot natură, moartea e tot moarte, indiferent de modul în care o exprimi.
– Ce înseamnă pentru tine premiul recent cîștigat ?
– Premiul III la Festivalul-Concursde creație literară pentru elevi ”Extemporal la viitor” reprezintă pentru mine un mare șut ”înainte. Nu mă așteptam să cîștig ceva cu toate că mi-o doream. Am participat pentru că era o șansă și am vrut să profit de ea. Este primul meu premiu de poezie și am căștigat primii mei bani făcînd ceva ce-mi place. încep să învăț că se poate.
– Ca tînără scriitoare, ce speranțe ai pentru viitor ?
– Să am inspirație în continuare, să compun cît mai mult și bun și munca mea să ajungă să fie recunoscută. Asta îmi doresc cel mai mult pe lîngă faptul că pregătesc un volum de versuri la care lucrez din greu. Nu e ceva comercial, e vorba de cîteva exemplare pentru biblioteca mea și a celor dragi. De curînd am fost sunată de domnul Victor Munteanu, directorul Fundației Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov” și ”Viața băcăuană” care m-a anunțat că voi participa la cenaclul ”Avangarda XXII ” în cadrul căruia voi putea citi și eu poezii iar cele mai bune dintre ele vor fi publicate în Antologia Festivalului-Concurs Național de Poezie” Avangarda XXII ”. Pentru mine sînt vești bune și sper să vină și altele! (Ioana IȘTOC)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!