Pogromul antiromânesc

Ștefan RADU

Ca un făcut, campaniile electorale din Italia și din România coincid! Așa se explică – atenție: doar în parte! – isteria antiromânească din Peninsulă și paralizia politicienilor noștri care nu știu cum să evalueze evenimentul astfel încît profitul în voturi să fie mai mare. Speriați de vehemența unor mitingiști din centrul Romei și de acțiunile unor descreierați fasciști, noi, românii de-acasă, părem a fi intrat în panică. Observ, cu surprindere, că președintele îi trage de urechi pe oficialii italieni și le dă sfaturi cum să-și gestioneze ei țara. în schimb, emitem răspunsuri ofuscate cînd vine vorba să facem curățenie în România. îndrăznesc să spun că multe dintre rețelele de prostituție, trafic de droguri, falsificare de carduri bancare din Spania sau din Italia sînt conduse și acoperite de aici, din România. Șefi de clanuri țigănești – unii dintre aceștia au fundații și asociații pentru apărarea drepturilor romilor și sînt finanțați de la Bugetul de Stat – sînt mînă în mînă cu anchetatori, avocați și judecători pentru a le asigura acte în regulă criminalilor și tîlharilor care au umplut Occidentul. Atunci cînd l-am auzit pe un lider politic italian spunînd că a rămas surprins de rezultatele Guvernului Român la capitolul reducerea infracționalității, i-am înțeles mesajul: occidentalii s-au săturat de exportul de bandiți și mîrlani pe care îl practicăm în mod inconștient. Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, s-a chinuit 48 de ore ca să realizeze o operă fundamentală: evaluarea decretului-lege aplicat la Roma privind „îndepărtarea imigranților”. Altfel spus, instituțiile statului nostru au cheltuit banii publici pentru a demonstra că nu este bine ce fac italienii. Așa o fi! Nu contest existența unor exagerări populiste în această campanie ce seamănă cu un pogrom antiromânesc. însă mai întîi ar trebui să identificăm și să recunoaștem greșelile noastre. Și ele sînt foarte multe…
Am spus-o și altădată: în Italia, ca turist, am trecut prin multe momente penibile. După o săptămînă, eram exasperat de agresivitatea țigăncilor cerșetoare, care îți vîrau sub nas copiii înfășați în bulendre mizerabile și cereau un euro, doi. M-au disperat acordeoniștii jegoși care invadau terasele din Florența, Roma sau Veneția, preocupați mai ales de portofelul tău decît de muzica interpretată. Tabere de refugiați am văzut doar în reportajele televizate și mi-a ajuns… Oricîți români ar munci onest, ar întemeia afaceri prospere, s-ar integra perfect în sistemul italian, vizibilă rămîne mizeria de care vorbeam mai înainte. S-au adus în discuție – Dumnezeu știe de ce! – tarele cunoscute ale italienilor. S-a vorbit despre mafioții arestați în România și la ei acasă. Este o altă chestiune! Pentru omul de rînd, marea infracționalitate – spălarea de bani, vapoarele cu droguri, traficul de influență politică etc. – și reglările de conturi dintre „familii” nu interesează. Nu sînt vizibile, sînt doar subiecte pentru mari anchete. Ca și românii, iată că și italienii se-arată exasperați de „mica infracționalitate” care în Occident este infimă. Oamenii nu vor să vadă cerșetori pe străzile lor, bărăci de carton prin parcuri și păduri, le repugnă mirosul de nespălați, sînt îngroziți de păduchii și căpușele din comunitățile de imigranți, îi sperie perspectiva că li se fură poșetele sau scuterele (pe care le puteți cumpăra, mai apoi, din bazarul băcăuan) și, de aceea, cer clasei politice să fie fermă și chiar nedemocratică. Vor restabilirea ordinii și sistemului de valori morale la care au aderat. Nu doar presupusa crimă a lui Mailat a generat isteria de-acum. Ani în șir s-au acumulat nemulțumiri în societatea italiană. Era de-ajuns o picătură pentru a declanșa nebunia… Nu doar oficialitățile italiene trebuie să fie ferme, ci și cele din România. Răul de-aici începe.mul antiromânesc

Ștefan RADU

Ca un făcut, campaniile electorale din Italia și din România coincid! Așa s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!