Politica între doctrină și interes

Ștefan RADU

Teoretic vorbind, omul politic – indiferent de stindardul doctrinar sub care se manifestă – este un personaj care se dedică interesului general, care luptă pentru a-i reprezenta pe cei care l-au votat. Nu-mi cereți să exemplific pentru că, pe moment, nu-mi trece prin minte nici un nume de pe la noi. Dar așa ar trebui să stea lucrurile. Un lider de partid – mai mult decît un simplu membru – are credințe ferme, știe care îi este identitatea ideologică și nu schimbă macazul din mers. Nu poate fi astăzi socialist, iar mîine în zori să se declare conservator! Ce să înțeleagă votantul care a mizat pentru o asume direcție politică atunci cînd reprezentantul său îl abandonează la mijlocul drumului?
Saltul dintr-o barcă în alta este, de 15 ani încoace, sport național pentru aleșii noștri. S-a scris mult despre asta, dar o soluție pentru curățarea scenei politice de oportuniști nu s-a găsit încă. Săptămîna trecută a fost extrem de agitată din acest punct de vedere. Unii au plecat de la PSD, la PNL, alții s-au rupt de PRM și fac autostopul pe centura politicii românești, cîțiva șefi de la PD au decis să i-a o curbă periculoasă la dreapta, iar liberalii au garat în prima parcare guvernamentală cu speranța că traficul se va mai liniști. Electoratul descoperă cu neplăcută surprindere că una au votat și alta a ieșit din urne. Chiar dacă este multora antipatic, înclin să-i dau dreptat dlui Berceanu atunci cînd spune că nu poate deveni popular după ce a acționat un deceniu și mai bine ca om de stînga, membru în Internaționala Socialistă. Dar și colegul său Boc are ceva-ceva dreptate: la modă, acum, în Europa, este doctrina popular-conservatoare. Ispita de a fi în tabăra celor puternici este mare. Deja peronul de la care ar trebui să plece trenul popularilor români a devenit extrem de aglomerat și colorat. Bătaia pentru un bilet – chiar și în picioare – este fără milă. Situația aceasta îmi amintește de disperarea cu care unii primari de comună din județul nostru aderă la partidele aflate la putere doar pentru a rămîne în cărți. Mulți dintre ei – ca și liderii naționali – explică o asemenea superficialitate doctrinară ca pe un sacrificiu pe care îl fac pe altarul interesului comunitar. Primarii cu pricina – ca și mulți consilieri – declară că a rămîne în opoziției echivalează cu lipsa de fonduri pentru localitățile pe care le conduc. Și atunci – vezi Doamne! – compromisul – și compromiterea – de a sări în barca Puterii este singura soluție. Tot astfel, șefi de partide de prin Capitală explică schimbarea de doctrină prin dragostea nețărmurită față de patrie și neam: cum să intri în familia occidentală europeană fără să te înrudești cu marele clan al popularilor? Din păcate, adeziunea la PPE este precum lumînarea pentru mort: luminează, dar nu încălzește! Cîtă vreme avem probleme serioase cu securizarea granițelor (emigrația ilegală a îngrozit Vestul), cu Justiția (încă se mai așteaptă condamnarea marilor rechini), cu infrastructura (autostrăzi ioc, iar celelalte șosele nici în categoria potecilor occidentale nu le putem încadra) și multe alte belele, oricîte pile am avea la popularii și conservatorii europeni, tot nu ni se va netezi drumul spre Uniunea Europeană. Președintele Băsescu avea perfectă dreptate atunci cînd ne atenționa că reformele și restructurările în România trebuie să aibă loc indiferent de programul integrării deoarece asemenea procese sînt destinate eficientizării societății în care trăim, racordării la standardele impuse de globalizare. Acceptați sau nu în Uniunea Europeană, noi, românii, trebuie să facem curățenie în țara asta pentru a nu mai sacrifica și alte generații. De aceea mă îngrijorează modul de acțiune al politicienilor noștri: în loc să reorganizeze țara asta – prin legi și măsuri administrative coerente, rapide și unitare ca strategie – și să o pregătescă pentru concurența globală, par a fi mai preocupați de supravețuirea lor în structurile politice și parlamentare continentale. De ce socialiștii sau naționaliștii de pînă acum ar fi mai eficienți și mai dedicați nației după ce vor schimba eticheta ideologică? Nu sînt aceleași personaje aflate mereu în criză de idei bune pentru a ne scopate din interminabilele crize și tranziții? Parafrazîndu-l pe Tudor Vladimirescu, aș atrage atenția că România este poporul, și nu tagma oportuniștilor mereu în căutare de identitate doctrinară.

să se declare conservator! Ce să înțelea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!