Pomenirea Sfintei Muceniță Eufimia (sec. IV)

Sfînta Muceniță Eufimia a trăit pe vremea urmașilor lui Dioclețian și a petrecut în rînduiala fecioarelor. Cînd dregătorul Priscus a dat poruncă să se adune tot poporul ca să-i aducă jertfă lui Ares, zeul Calcedonului, unii dintre creștini s-au ascuns pe unde au putut. Numai că între ei s-au găsit și trădători, din cauza cărora creștinii au fost descoperiți și obligați să aducă sacrificii zeului.

Printre cei care n-au vrut să-i aducă jertfă lui Ares s-a aflat și Sfînta Eufimia. Ea fost prinsă și, pentru că se ruga la Hristos, a fost chinuită, apoi aruncată la animale sălbatice. Deși animalele nu au sfîșiat-o, a murit din cauza rănile suferite în timpul bătăilor.

Biserica Ortodoxă o cinstește ca pe cei mai mari Mucenici. În vechime, în Constantinopol au fost patru biserici ridicate în cinstea ei. Cea mai vestită a fost cea din Calcedon, în care s-a ținut cel de-al patrulea Sinod Ecumenic, împotriva ereziei lui Eutihie, la anul 451. Părinții participanți la acel Sinod au socotit că izbînda hotărîrilor soborului s-a datorat, în bună parte, mijlocirilor Sfintei Eufimia. (C. Gh.)