Pomenirea Sfinților Mucenici Fotie și Anichit (sec. IV)

Acești Sfinți Mucenici, din cetatea Nicomidiei, au pătimit pe vremea păgînului împărat Dioclețian. Anichit era slujbaș împărătesc, iar Fotie era nepotul lui. Într-o zi, cînd împăratul a început să-i judece și să-i osîndească pe creștini, Anichit a venit și a mărturisit cu îndrăzneală credința sa pentru Hristos. Dioclețian a poruncit să i se taie limba și apoi să fie dat fiarelor sălbatice, ca să-l sfîșie. Sfîntul nu s-a abătut de la credința lui și a primit osînda cu multă îndrăzneală. A fost întins pe o roată cu țepușe ascuțite și, mai tîrziu, aruncat într-o căldare cu plumb topit. Fotie, văzînd puterea credinței unchiului său, a recunoscut și el că se închină lui Hristos, luînd în rîs idolii păgînești. Cei doi au murit arși de vii. (C.G.)