Sfîntul Mucenic Platon era din Galatia, din cetatea Ancira, frate cu Mucenicul Antioh, născut din părinți creștini și crescut în dreapta credință. Deși tînăr, a propovăduit pe Hristos în mijlocul închinătorilor la idoli. Pentru aceasta a fost prins de necredincioși și adus la judecată înaintea dregătorului Agripin. Acesta, auzind pe Sfînt că nu se închină zeilor, a poruncit slujitorilor să-l bată. După cîteva zile de tortură, păgînii au înțeles că nu reușesc să-l întoarcă la credința idolatră. Așa că l-au întins pe un pat de aramă ars în foc și l-au lovit cu toiege și l-au ars cu măciuci de fier înroșite, la subsuori și pe coaste. Cînd l-au dat jos de pe pat, l-au văzut întreg și sănătos, fără urmă de rană. Toți cei prezenți s-au mirat și au recunoscut puterea Dumnezeului în care credea Sfîntul Platon.
Însă păgînii au continuat cu chinurile. Au poruncit să jupoaie pe Sfînt și i-au scos fîșii de piele de pe spinare, în chip de curele, și i-au frecat carnea și coastele cu țesala, pînă cînd a căzut carnea de pe oasele lui. Văzînd că nici așa Sfîntul nu renunță la credința în Hristos, dregătorul a dat poruncă să-i fie tăiat capul cu sabia. (C.Gh.)
Lasă un răspuns