Prima centenară europeană

O bătrînă din comuna Valea Seacă, sat Cucova, a devenit prima centenară băcăuancă a anului european 2007. Născută pe 4 ianuarie 1907, Ioana Băluță a împlinit, ieri, venerabila vîrstă de 100 de ani. Evenimentul nu putea să treacă oricum, așa că familia a organizat o petrecere de zile mari. Elvira Burchi, educatoare în sat, a venit împreună cu un grup de fetițe pentru a-i cînta colinde sărbătoritei. Copii, nepoți, strănepoți, preotul satului, Marin Racoviță, și chiar primarul Ion Pravăț au participat la o aniversare rar întîlnită. Tușa Luța, cum îi spun apropiații, a primit binecuvîntarea preotului Racoviță, a stat la povești, a băut un păhărel de vin și a suflat în lumînările de pe tort. N-au fost 100 de lumînări, dar trei, în formă de cifre, au tronat maiestuos în mijlocul tortului aniversar.

Nunta de diamant

Ioana Băluță provine dintr-o familie mică. Deși în acei ani se purtau familiile numeroase, părinții Ioanei n-au avut decît două fete, dintre care una a dispărut prematur. Mărirea numărului membrilor familiei a devenit imposibilă din cauza izbucnirii primului război mondial. Tatăl a fost chemat pe front, de unde nu s-a mai întors, fiind dat dispărut pe cîmpul de luptă. Tușa Luța este unul dintre puținii oameni care mai trăiesc și care au prins ambele războaie. în timpul primului era prea mică, așa că, nu-și aduce aminte nimic, iar din al doilea își aduce vag aminte foametea de după război. „Au fost vremuri grele, dar cu credință în Dumnezeu și cu voință le-am depășit”. Cu un zîmbet poznaș, tușa Luța a spus că a avut noroc de o viață frumoasă, chiar dacă nelipsitele griji cotidiene n-au menajat-o nici pe ea. I-a dat Dumnezeu un bărbat bun, cu care a și sărbătorit nunta de diamant. Chiar dacă nu-și mai aduce aminte exact unde și-a cunoscut soțul, probabil în sat, la hore sau la bîlciuri, dragostea care i-a unit nu a dispărut nici chiar după ce moartea i-a despărțit, în 1997, cînd el avea vîrsta de 96 de ani. Tușa Luța vorbește despre soț și acum cu mare mîndrie și are de ce. I-a dăruit 75 de ani de căsnicie și șapte copii frumoși. „Nu m-a lovit niciodată, ne-am înțeles foarte bine de-a lungul timpului și a încercat să mă menajeze tot timpul de cele rele”, a șoptit, cu emoție în glas, Ioana Băluță.

Secretul vieții

Primul copil a fost o fată, în 1928. Următorii doi copii au murit, din diferite motive, la vîrste fragede. Au urmat alți patru. Aceștia au mai rămas în viață, întrucît și Maria, primul copil, a decedat în 1975. Din acești copii au rezultat șapte nepoți, șapte strănepoți și doi stră-strănepoți. Tușa Luța nu știe carte, a fost doar cîteva zile la școală și cînd s-a pornit războiul a fost retrasă de la școală. Dar asta n-a împiedicat-o să trăiască viața din plin. în tinerețe era o bună dansatoare și era prezentă la orice horă și orice bîlci. „Și acum aș mai dansa «floricica» dacă aș mai putea”, a spus, cu amuzament, tușa Luța. Deși petrecea mult, tușa Luța nu s-a îmbătat niciodată. „Omul beat este bolnav. La ce să mă îmbăt? Nea Ioane, de ce mergi din șanț în șanț ?? Pentru că în stînga mă trage vinul, iar în dreapta mă trage rachiul”. De băut, mai bea un păhărel, dar niciodată prea mult. „Beau și acum un păhărel de vin dacă îmi dă. Beau și un păhărel de țuică dacă îmi dă”.
în viziunea unui om la 100 de ani, ăsta și este secretul longevității: cumpătarea. Soții Băluță nu s-au întrecut niciodată cu mîncarea, întotdeauna au mîncat și au băut ponderat. „Am mîncat puțin, dar bun”. Acum, își lasă viitorul pe mîna lui Dumnezeu: „la vîrsta asta, maică… De acum, fie voia Domnului!”. Singurul of al Ioanei Băluță este acela că nu mai poate merge la biserică. De acum doi ani, de cînd a orbit și bătrînele oase n-o mai susțin ca altă dată, biserica vine la ea și drept mulțumire că a fost, de-a lungul vremii, un bun creștin și o adevărată enoriașă. (Doina TIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!