Primiți cu chinezu’?

Ștefan RADU

Tradițiile populare au distilat istoria acestei nații și au marcat momentele esențiale prin metafore folclorice. De exemplu, printre măștile și costumele folosite în timpul sărbătorilor de iarnă, la colindat, întîlnim turci, muscali, țigani și alte neamuri care s-au perindat – și unele au rămas – pe aceste meleaguri. De aceea, nu mi se pare imposibil ca peste ceva vreme, în zona Bacăului, să apară un nou obicei: „colindatul cu chinezul”…
Vestea că în cel mai scurt timp municipiul nostru va găzdui un important contingent de chinezoaice – mai întîi – a declanșat dezbateri dintre cele mai diverse. Unii se bucură, alții sînt îngrijorați, însă foarte puțini încearcă să înțeleagă fenomenul în ansamblul lui. Totul a pornit de la criza de forță de muncă din domeniul confecțiilor. Patronatul din acest sector de activitate a tras mai multe semnale de alarmă în ultimii ani fără vreun efect semnificativ. La salariile mici care le încasau muncitoarele din fabricile de confecții (specializate pe lohn), multe dintre ele preferau să-și ia lumea în cap și să opteze pentru culesul căpșunilor în Spania. într-o lume liberă, fiecare poate alege calea în viață. Nici angajatele care nu au mai acceptat lefurile mici, dar nici patronii care nu aveau resurse pentru măririle de salarii solicitate nu poartă vina totală. Fiecare a căutat soluția ce îl avantaja: unii au plecat în Vest, ceilalți au căutat mînă de lucru în est. Cel puțin deocamdată, toată lumea poate fi mulțumită. Ce va fi peste un an sau doi, este greu de spus. S-ar putea ca nemulțumirile să renască…
Apariția unei noi comunități etnice în Bacău va produce modificări de percepție socială. Concurența de pe piața muncii va genera – sînt sigur – și reacții de revoltă sindicală, dar și reevaluări ale strategiilor economice. Venirea chinezoaicelor este doar un prim pas. Chiar dacă nu se scrie în protocolul inițial, va urma reîntregirea familiilor și apariția unor căsătorii mixte. Comunitatea se va mări în cîțiva ani și va exercita presiuni asupra administrației locale și patronatelor. Din punct de vedere cultural, „importul” unor valori religioase, comportamentale, comunitare vor completa un tablou al globalizării palpabile. Să nu ne amăgim: integrarea noastră în Uniunea Europeană presupune și creșterea interesului unor alte populații față de țara asta. Vom fi vecini de apartament cu afgani, kurzi (mai mulți decît acum), africani, indieni și alte neamuri fără a ne mai mira acest fapt. Nu e departe vremea cînd se vor ridica moschei sau temple budiste prin cartierele Bacăului, iar limba vorbită prin parcuri va semăna, mai degrabă, cu o ciudată ciripeală de Turn Babel care va da un farmec în plus urbei. Dacă meseriașii noștri au plecat în Germania, Italia, Spania sau Franța, locurile lor vor fi ocupate de pakistanezi, tailandezi sau irakieni. Este un proces natural prin care au trecut mai toate țările europene. Sute de mii de italieni au plecat în SUA atrași de o viață mai bună. Locul lor, acasă, a fost luat mai întîi de portughezi, apoi de români și polonezi dispuși să lucreze în construcții, în agricultură sau să facă menaj pentru bătrînii ai căror copii trecuseră Atlanticul. Astfel Italia a continuat să se dezvolte, iar societatea a devenit cosmopolită, mai deschisă la culturile străine. Astăzi, pe străzile Romei sau ale Parisului cu greu mai descoperi „băștinași” get-beget. Cu toate acestea – am văzut cu ochii mei – nu există conflicte majoare. Cîtă vreme oamenii – indiferent de culoarea sau religia lor – se respectă între ei și se supun acelorași legi în egală măsură nu există motive pentru temeri inventate.
O comunitate își extrage forța tocmai din diversitatea ei, din potențialul fiecărei părți componente. Ea se adaptează momentelor istorice și se dezvoltă. Reacțiile protecționiste, izolaționiste nu mai au rost. Ele nu duc la ceva bun, după cum experiența altor societăți a demonstrat-o deja. Interesul imigranților față de noi ar trebui să ne bucure: înseamnă că reprezentăm, pentru ei, o soluție de salvare, o șansă pentru o viață mai bună. Este semnul cel mai clar – după 16 ani – că am evoluat, că s-a produs un salt în societatea noastră. Poate străinii înțeleg mult mai bine ce se întîmplă cu noi și cît de importantă este integrarea în Uniunea Europeană. Noi am ajuns să fim indiferenți la responsabilitățile ce ne revin. încă mai așteptăm să ne spună alții – occidentalii – ce avem de făcut, fără să ne preocupe țintele pe care ar fi necesar să le atingem în următoarele luni. Ne transformăm, pe zi ce trece, în spectatori de lux la propria noastră cursă către globalizare. Cu asemenea atitudine nu cred că ne vom număra printre premianții de pe podium… Din amorțeală ne vor trezi colindătorii care, într-o zi, ne vor suna la ușă: „Primiți cu chinezu’?”…le încasau muncitoarele din fabricile de c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!