Primul rentier din județul Bacău are pămînt la Berești-Bistrița

Economia de piață a readus tîrziu, în România, noțiunea de „rentier”. Deși mai sînt în viață două-trei generații de oameni care au trăit pe vremea marilor moșieri și a rentierilor veritabili, noțiunea în sine pare astăzi mai degrabă exotică, cu gîndul la boierii de altădată, care trăiau de pe urma averilor funciare și se desfătau pe la Paris sau cine știe prin ce colțuri de lume. Deși rentierii trăiau și de pe urma altor averi. în România este pe cale să se nască acum o nouă categorie socială, cea de rentier viager, de pe urma proprietăților funciare, după ce timp de 15 ani pămîntul a fost obiect de mari dispute, de frămîntări sociale și de jaf, după ce mulți dintre noii proprietari (pentru că cei vechi s-au cam stins demult) au îmbătrînit, poate au și sărăcit, și au ajuns la concluzia că nu mai au putere pentru a-l întreține. în aceste condiții a apărut și în județul Bacău primul rentier, omul al cărui dosar de rentă viageră agricolă a ajuns deja la avizare. Ele este Mihai Ghiuță, și locuiește acum în Roman.

Condiția ca un proprietar de teren agricol să devină rentier este, întîi de toate, vîrsta. Cel puțin 62 de ani. După acest prim criteriu l-am căutat, cu privirea, pe Mihai Ghiuță, într-o dimineață lăptoasă de februarie, prin mulțimea de trecători din centrul municipiului Roman, unde ne dăduserăm întîlnire. Știam, din acte, că este om la 66 de ani. Mă așteptam, deci, să văd un bătrînel albit de vreme, împovărat de trecerea timpului, dar mi-a apărut, pe partea celelaltă a drumului, un bărbat decent, scund, pe fața căruia anii nu au lăsat prea multe urme. Pe Mihai Ghiuță viața l-a adus în Roman prin natura meseriei. A fost mai bine de 30 de ani maistru metalurg, la Petrotub Roman, actuala Mittal Steel. „Părinții mei erau din județul Bacău – îmi spune el. Tatăl meu s-a născut în Itești, satul Ciumași. Mama mea, însă, era din Berești-Bistrița. După decesul lor, o parte din pămînt mi-a revenit. Am mai avut un frate, dar nepoatele de după el au cedat pămîntul în favoarea mea. Am făcut acte de proprietate pe acesta, iar pe restul, care aparține unor mătuși de pe la Cluj, nu mai merită să umblăm și să cheltuim cu acte de succesiune, cu notari și cu tot ce se cere. O parte din pămînt l-am vîndut, însă, acum doi ani, dar 1,8 hectare care mi-au rămas pe raza comunei Berești-Bistrița și îl am în arendă la societatea agricolă Phyton”.

Un ban în plus și scutirea de grija pămîntului

Renta viageră a venit, pentru Mihai Ghiuță, ca o rezolvare de moment pentru pămîntul pe care îl mai are. Ca o oportunitate la o problemă care, odată cu înaintarea în vîrstă, putea deveni o mică povară. Un rentier, spun dicționarele, este persoana care beneficiază de o renta, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și cîștiga existența. „Pămîntul meu e bun – spune Ghiuță -, la loc bine situat, la șosea. Se putea vinde, dar am preferat arenda. Am mai vîndut din el, cum spuneam, iar acum îmi pare rău, pentru că prețul pămîntului a crescut. Dar și renta viageră înseamnă un ban în plus, aproape 100 de euro pe an, pe care n-aș vrea să-i pierd. De aceea am luat contractul de arendare și am început să fac dosarul. Am zis că este profitabil, pentru vîrsta noastră să facem acest dosar. Așa am ajuns la Oficiul județean de rentă viageră agricolă Bacău și m-am grăbit să prind sfîrșitul lunii februarie, pentru a intra cu plata rentei pe acest an. Pentru că dacă depășesc termenul, primesc renta abia în 2007”.

Rentierii se tem ca minunea să nu țină doar trei zile

Toate cîte s-au întîmplat în România în ultimii ani îl fac pe viitorul rentier prudent. întîlnirea cu un coleg, cu puțin timp în urmă, l-a pus din nou în gardă și chiar pe drum. „Colegul mi-a arătat instrucțiunile de întocmire a dosarului de rentier – povestește Mihai Ghiuță -, în care este un paragraf prin care am înțeles că poate fi nevoie și de intabulare, de carte funciară și de alte acte la dosar. în felul acesta dosarul devine și mai stufos, iar lumea cred că va renunța. Sînt foarte multe acte și foarte scumpe. Eu am depus dosarul acum mai bine de două săptămîni, dar văzînd noua situație am și plecat la Buhuși, de care aparține comuna Berești-Bistrița. Am găsit înțelegere acolo, am făcut intabularea și am plătit toate taxele, care cu tot cu drum te duc la circa un milion de lei”. Paragraful de care pomenește rentierul este încă în discuție, iar dosarul său a fost completat și trimis la București așa cum s-a aflat. „Vedeți, neclaritatea asta din instrucțiuni pune multă lume pe drumuri și naște confuzie – spune el. Renta este o soluție foarte bună. Noi avem, de acum, o anume vîrstă, locuim în alte localități, nu mai avem elanul și puterea de altădată. Numai să dea Dumnezeu să fie așa cum s-a promis, pentru că la noi multe schimbări s-au văzut. Să nu fie o păcăleală”.

Pămîntul, ochit și de grangurii de la județ

Pămîntul a adus familiei Ghiuță destule probleme și acum 50 de ani. „Tatăl meu a muncit pînă la 80 de ani pămîntul moștenit de la bunicii mei – spune Mihai. A fost considerat chiabur, pentru averea pe care o avea, dar care aparținea, de drept, și unui frate al lui. A suferit mult pentru pămîntul acesta. Dar cîte am pătimit și noi, moștenitorii, pînă am intrat în posesia lui, din ’90 încoace. Ne spuneau în față, și primarul de atunci al comunei și chiar cei de la prefectură, că noi nu vom lua acest pămînt al nostru. Trebuia să dau, din el, teren pentru casa comandantului poliției, pentru nu știu care judecător și nu mai știu pentru cine. Patru hectare din teren se află chiar la șosea, lîngă ferma Itești, numai bun de construcții și vilișoare. Dar nu m-am lăsat și am reușit”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!