Podul de aur și alte nestemate la San Francisco
Toma JĂMNEALĂ
Pentru milioanele de turiști care vizitează, anual, orașul San Francisco, Golden Gate (Podul de Aur) constituie punctul de atracție principal. Acest monument arhitectural care viețuiește de aproape un secol a trezit atenția întregii lumi. Un segment de mare autostradă cuprins între uriașe cabluri de oțel ce se leagănă deasupra îmbrățișării apelor Pacificului cu ale unui Golf. Ziua, podul sclipește surăzător în lumina soarelui și se zărește de la zeci de kilometri distanță. Noaptea, de asemenea, pentru că mii de becuri își îmbracă balustrăzile ca pe niște ghirlande de mare sărbătoare.
Cînd la ieșirea din oraș – spre nord – volumul traficului este mai intens, circulația este dirijată pe trei dintre cele cinci benzi și invers. Totul automat, rapid. La intrare însă, pentru fiecare autovehicul, se percep doi dolari. Aceeași taxă este obligatorie și pe celelalte trei poduri care leagă orașul peninsular de zonele nord-estice ale continentului. Aici, sub Golden Gate, sălășluiește poarta de intrare a corăbiilor Pacificului spre marele Golf. Iar sus, peste ape – atotputernică Autostrada „1” ce leagă California de celelalte căi rutiere din nord-vestul extrem al Americii.
Mai puțin cunoscut, dar nu mai puțin admirat și apreciat pentru calitatea și utilitatea sa este Bay Bridge (Puntea Golfului). Are aproape șase kilometri lungime, fiind întrerupt la jumătatea sa de insula Verba Buena. Podul relevă permanent o circulație infernală, care se desfășoară pe două nivele a cîte patru benzi. Nivelul inferior este rezevat ieșirilor, iar cel superior asigură întrările în oraș, cu taxa de rigoare. Bay Bridge este într-adevăr o punte de legătură între marele oraș peninsular și sumedenie de localități de peste Golf, între care orașul-post Oakland, unul dintre giganticele porturi ale lunii.
Să vizitezi orașul San Francisco și să nu rătăcești măcar cîteva ore prin imensul Golden Park ar fi de neconceput. Acesta e un obiectiv turistic de primă însemnătate. O fîșie de teren forestier în lungime de circa patru kilometri și lat de 700 de metri, străjuit de pini, plopi și alte specii de arbori multiseculari, adăpostește sumedenie de lacuri naturale și unul de agrement, terenuri de golf, un stadion, un acvariu, grădini de trandafiri, un observator astronomic și mai multe de științele naturii, iar printre multe altele o superbă grădină botanică cu cele mai reprezentative specii de arbori și flori de pe toate continentele. Farmecul acestui mare parc m-a determinat să-l colind zilnic vreme de o săptămînă. Într-adevăr, un parc de aur, în care vegetația forestieră aproape sălbatică, (ca și relieful acesteia) se îmbină armonios cu creații umane moderne presărate cu dărnicie și inspirație.
Aici, locuri de parcare a autovehiculelor – cîte dorești. Curățenie exemplară. Instalațiile de irigat – neobosite. Băncile parcă ar fi fost proaspăt montate. Îndrăgostiți? O mulțime, dar nimeni nu se sărută libidinos și ostentativ în văzul publicului și nu vezi perechi de tineri „suprapunîndu-se” cu nerușinare precum în parcurile noastre. Cînd oare vom ajunge la autentica stare de civilizație și necesara libertate pe deplin înțeleasă?
Alcatraz și Fishermans Warf sînt alte două obiective turistice din San Francisco, spre care afluesc zilnic mii de vizitatori. Primul este insula cu închisoarea-muzeu Alcatraz, aflată la circa trei kilometri de țărm. Aici, cu zeci de ani în urmă erau încarcerați cei mai periculoși condamnați. Un timp a fost loc de „popas” și pentru legendarul Al Capone. Acum, insula-muzeu e asaltată zilnic de mii de turiști din toată lumea atrași nu numai de istoricul locurilor, ci și de frumusețea lor unică. Ambarcațiuni de toate tipurile sînt într-un dute-vino continuu chiar și cînd apele Golfului se arată destul de agitate.
Partea aceasta de port, mai precis Cheiul (Pier) 39, a aparținut pescarilor. Fishermans Warf, adică Portul Pescarilor. Dar pescarii s-au reprofilat ori au adoptat un nou mod de pescuit – cel industrial. În locul lor au venit neguțători și întreprinzători de tot felul, dînd zonei un amplu profil comercial și turistic. Tot aici, în Portul Pescarilor, se află o adevărată rezervație de foci. Sute de astfel de mamifere polare au fost ademenite în acest aglomerat loc turistic, oferind publicului un spectacol inedit. S-au construit zeci de platforme pentru acești „oaspeți” polari ce dormitează la soare în cea mai mare parte a zilei. Focile (unele depășind greutatea de o tonă) stau grupate pe familii. Dacă un exemplar străin urcă pe platformă, întrega familie se agită zgomotos, îmbrîncindu-l pe intrus în apă. Se pare că masa oferită de îngrijitori nu-i totdeauna suficientă, așa că, rînd pe rînd, acești somnoroși mai dau cîte un raid la vînat, prin împrejurimi. Nu de fiecare dată cu succes, pentru că în zona aceasta atît de aglomerată de ambarcațiuni peștii se abat rar.
Se spune că puțini dintre numeroșii automobiliști locali sau vizitatori n-au trecut „botezul” coborîrii periculoase pe drumul de flori de pe Lombard. Aici, pe o frumoasă colină ce-ți oferă priveliști de vis a fost construit un drum de coborîre specială pe o lungime de aproape 200 de metri. Pe o parte și alta a șerpuitoarei benzi – numai ronduri de trandafiri și somptuoase vile. Panta – aproximativ 40%. Viteza de circulație – 5-6 km/ oră. Curiozitatea – enormă. Mai ales pentru tineri. Deși am trecut de foarte mult timp de asemenea vîrstă, am trăit pe viu „coborîrea drumului cu flori de pe Lombard”. Dar nu la volan. Oricum, n-aș mai repeta încercarea. Senzațional. Însă am revenit și în alte zile în acest impresionant loc nu pentru a-i vedea pe temerari avîntîndu-se în periculoasa coborîre, ci pentru florile și vilele de aici, pentru impresionanta panoramă ce se deschide privirilor oricărui îndrăgostit de San Francisco.
Lasă un răspuns