Pro musica

Chet Baker (2)

Radu CIOBANU

Baker a devenit dependent de heroină în anii ’50 și a fost de cîteva ori încarcerat, dar obiceiul său a început să interfereze cu cariera semnificativ în anii ’60. A fost arestat în Halia și a stat după gratii aproape un an și jumătate. Și-a celebrat eliberarea înregistrînd „Chet is back” pentru RCA în februarie 1962. Mai tîrziu, în același an, a fost arestat în Germania de Vest, exilat în Elveția, apoi în Franța, mai tîrziu mutîndu-se în Anglia – în august 1962, unde a apărut ca el însuși în filmul „The stolen hours”, apărut în 1963. Datorită drogurilor a trebuit să părăsească Anglia în martie 1963. A trăit la Paris și a cîntat acolo și în Spania tot anul următor, dar după ce a fost arestat din nou în Germania de Vest a fost deportat înapoi în Statele Unite, după cinci ani petrecuți în Europa. A cîntat la New York și Los Angeles la mijlocul anilor ’60, schimbînd temporar trompeta cu flugelhornul.
în vara lui 1966 a suferit o bătaie severă în San Francisco, tot din cauza drogurilor. S-a spus că și-a pierdut toți dinții, ceea ce nu era întrutorul adevărat, dar și-a pierdut un dinte și a fost forțat să-și restrîngă „embonchure” sa. Incidentul nu a cauzat declinul carierei sale, dar este emblematic pentru măsura decadenței la care ajunsese. La începutul anilor ’70 a încetat complet să mai cînte.
Recîștigîndu-și controlul asupra vieții sale, Baker a realizat un spectaculos come-back cîntînd într-un faimos club newyorkez în noiembrie 1973 și susținînd un memorabil concert cu Gerry Mulligan la Carnegie Hall, în noiembrie 1974, înregistrat la casa Epic Records. Pe la mijlocul anilor ’70 s-a reîntors în Europa, unde a cîntat pentru tot restul vieții, cu turnee ocazionale efectuate în Japonia și Statele Unite.
A colaborat cu Elvis Costello, susținînd partitura trompetei în cîntecul anti Falkland’s War, numit „Shipbuilding”, în 1983.
în 1987, realizatorul de filme Bruce Weber a realizat un documentar despre el. A murit la 13 mai 1988, căzînd de la fereastra hotelului din Amsterdam în plină halucinogenă.
Filmul lui Weber – „Let’s get lost” – a avut premiera în septembrie 1988 și a cîștigat o nominalizare la prestigioasele Academy Awards. Cu o sonoritate lirică ideală, a fost o replică la celebrul Miles Davis, dar patima drogurilor și nevoia permanentă de bani l-au împins către o discografie largă, dar neselectivă.v în anii ’60. A fost arestat în Halia și a stat după gratii aproape un an și jumătate. Și-a celebrat eliberarea înreg

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!