Pro muzica

Istoria jazzului. New Orleans (IV)

Prima epocă este aceea a jazului primitiv. Ea ține de la nașterea jazzului și până la marea migrație ce a urmat în 1917, după închiderea cartierului Storyville*). Cunoaștem foarte puțin această perioadă deoarece nu s-au făcut înregistrări din acea epocă.
Figura legendară a începutului jazzului primitiv este Buddy Bolden, cel care dirija la începutul secolului XX prima orchestră de jazz. Folosind carnetul ca o prelungire a vocii umane reușește să creeze un nou limbaj muzical. Dotat cu un temperament exploziv, băutor de forță, afemeiat incorigibil și petrecându-și ultimii 24 de ani internat într-un ospiciu, Bolden și-a impresionat contemporanii datorită stilului său novator și puternicei emisii sonore la cornet. A fost primul lider autentic influențându-l printre alții pe celebrul Louis Armstrong. Până în 1907, anul internării în ospiciu, a cântat printre alții cu Bunk Johnson, Kid Ory și Budd Scott.
Alte formații erau acelea ale lui J.Robichaux, Clarence Williams, Em.Perez. Aceasta este epoca pionierilor Bunk Johnson, Fr.Keppard, Alphonse Picou, Richard M.Jones și mulți alții, a turneului glorios al orchestrei Louis Mitchell la Londra (1914) și a apariției stilului Dixieland, imitație albă (deseori destul de searbădă) a stilului negru New Orleans.
Orientat către interpretări de ansamblu, cu destul de stricte roluri dedicate fiecărui instrument, stilul New Orleans etalează șirul melodic conducător la trompetă sau cornet, armonicile la trombon, în timp ce clarinetul schița un contrapunct elementar pe fundalul unui ritm ferm asigurat de o secție compusă din pian, banjo sau chitară, tubă sau contrabas și tobe. Această muzică descinde direct din stilul formațiilor de alămuri care executau marșuri și muzică de înmormântare, trupe ce abundau în acea vreme în New Orleans.
Interpretările de ansamblu predominau în fața solourilor individuale și datorită plăcerii pure a muzicienilor implicați, a constituit cea mai fericită și optimistă secțiune a genului.
între 1917-1926 s-a conturat stilul New Orleans evoluat. Muzicienii care au părăsit cursul s-au îndreptat spre Chicago sau și-au găsit angajamente pe vasele de călători care navigau pe Missisippi. Casele de discuri încep să dea atenție jazzului, după ce în februarie 1917 sunt efectuate primele înregistrări cu formația albă Original Dixieland Jazz Band. Stilul e caracterizat prin domnia contrapunctului pe trei voci (cornet, clarinet, trombon). în timp ce improvizația colectivă pe trei voci ajunge la apogeul artistic, Louis «Satchmo» Armstrong prima personalitate strălucitoare a jazzului, adevărat geniu, deschide era solistului cu celebrele interpretări ale formațiilor sale Hot-Five și Hot-Seven.
Printre figurile de seamă ale genului se numără pianistul Jelly Roll Morton cu albumul The Red Hot Peppers, clarinetistul se saxofonistul Barney Bigard, trompetistul și șeful de orchestră Joe „King” Oliver care a organizat în 1925 la Chicago „King Oliver’s Creole Jazz Band” cu Louis Armstrong (cornet secund), Lil Hardin (pian), Johnny Dodds (clarinet), Bill Johnson (bas), Baby Dodds (baterie) înregistrând nenumărate piese, adevărate elemente ale stilului autentic New Orleans.

* Storyville: „cartierul interzis” al orașului New Orleans a fost închis prin decizie municipală după intrarea Satelor Unite în primul război mondial. A fost o lovitură grea dată muzicienilor angajați prin cabarete și localuri de petrecere și de jocuri de noroc. (Radu CIOBANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!