Profanarea sacrului

Eugen VERMAN

Aflu, din presă, că indivizi necunoscuți au jefuit catedrala episcopală din municipiul Giurgiu, din care au furat mai multe obiecte aflate în patrimoniul cultural național. între acestea, racla cu moaștele Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, Sfânta Evanghelie, ferecată în argint, o cruce aurită încrustată cu pietre prețioase… Din nefericire, fapta nu e singulară. în ultimii ani, tot mai multe sfinte lăcașe de cult ortodoxe, din țara noastră, cad pradă hoților. Mi-amintesc, să fie de-atunci vreo zece ani, eram în documentare în comuna Colonești, din județul nostru, cînd, la Poliție, am aflat că în noaptea respectivă tocmai fusese spartă biserica „din deal”, de unde fuseseră furate odăjdii, cărți sfinte și alte obiecte de cult. După vreo două săptămîni, trecînd, din nou, prin comuna amintită, am aflat, cu încîntare chiar, că hoțul, sau hoții, cuprinși de remușcări au adus obiectele înapoi, preotul găsindu-le, într-o dimineață, lîngă ușa de la intrarea bisericii. Probabil, mustrat de propria conștiință, făptașul și-a zis că e păcatul-păcatelor ce a comis și a vrut să-și repare fapta. într-un fel, cazul e fericit. Din păcate, cele mai multe furturi din biserici nu s-au încheiat astfel. Se pare că rețele mafiote acționează aici, obiectele de cult – de mare valoare financiară și, mai ales, simbolică – ajungînd, la prețuri de nimic, peste hotare, la traficanți specializați care cîștigă sume uriașe din aceste tranzacții. în fața acestor fapte incredibile credinciosul de rînd îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor pentru găsirea hoților, aceștia din urmă fiind anatemizați, blestemați și urîți de către comunitate. Fenomenul – căci în acest caz e vorba de un adevărat fenomen – s-a împămîntenit, la noi, mai ales după 1989, cînd goana după îmbogățire pe orice căi, fie ele de natură anti-divină, a prins rădăcini adînci. Mi-amintesc de anii imediat de după război cînd, copil fiind, mergeam la bisericuța noastră din mahalaua Precista din Piatra Neamț, unde ușa era deschisă pentru tot omul zi și noapte. Nu se auzea, pe timpul acela, de furturi din biserici. Nici nu se concepea, măcar, că ar putea exista astfel de fapte. Oamenii erau mult mai cucernici, mai morali, dacă pot spune așa, morala creștină ghidîndu-le existența de la naștere la moarte. Ceea ce se întîmplă acum, din păcate tot mai extins, e un reflex al crizei morale prin care trece nu numai societatea noastră românească, ci societatea umană, în ansamblul ei. E un adevăr care doare, e mediul în care sîntem forțați să ne ducem existența…și noapte. Nu se auzea, pe timpul acela, de furturi din biserici. Nici nu se concepea, măcar, că ar putea exista astfel de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!