PROVERBE ÂN RĂSPĂR

Iarba rea din holde piară!…

Calistrat COSTIN

Multe învățăminte a mai deprins omul, anonimul, creatorul popular, omul pur și simplu (nu „simplul cetățean” pe seama căruia se fac felurite „bancuri”!), așadar omul natural („omul lui Dumnnezeu”) observînd viața din leagănul ei primar (plante, animale, fenomene cosmice) pînă la „complicațiile” iscate (cu sau fără voie, ori de nevoie!) de traiul în societate. Cum însă adagiul „înapoi la natură” pare a nu mai fi operant în epoca noastră hipercivilizată, hipersofisticată, hiperinfestată, hipertensionată, nu ne rămîne decît să mai învățăm cîte ceva din toate cîte le-au văzut și cugetat alții mai înainte, și, trebuie, să mai adugăm și noi unele… constatări, doar-doar se va intra cîndva pe calea cea bună…

• Iarba cea rea din rădăcină de-o vei tăia, ea iarbă va da! – bineînțeles, tot „iarbă rea”. Zicala vine să observe că „răul” nu doar în natură, dar și în societate are o formidabilă rezonanță și forță de iradiere; da, sunt între oameni unii „răi din naștere”, duhuri ale răului imposibil de dat pe brazdă, al căror „ideal” e de a semăna vrajba între semeni. Descurajantă totuși constatarea: adică să nu poată fi stîrpit răul din rădăcină în lumea aceasta, creație, nu-i așa, a Bunului Dumnezeu!? Rămîne o temă de meditație pentru viitor…

• în apa în care te scalzi, în aceea te vei îneca – alta acum! Tălmăcind în cheie „civilă”, ar veni că în mocirla în care se complac unii (de la opincă la vlădică, trecînd prin gama nesfîrșită de „mici funcționari”, oameni de afaceri, oameni/neoameni politici etc.) în acea mocirlă își vor sfîrși „nobilele idealuri” și „aspirații” respectivii! E de făcut o precizare: porcul se simte în tău excelent, dar de sfîrșit o sfîrșește se știe cum (euthanasiat sau nu!). Bine-ar fi ca „porcii de cîine” (oamenii cu această identitate) s-o sfîrșească finalmente ca „porcii-porci”! Interesant, nu?!

• în fiecare om șade un dobitoc – da, atîta doar, că într-o seamă de oameni „șed” mai mulți dobitoci (sau „dobitoace” – cum o fi corect?).

• în oala acoperită nimenea nu știe ce fierbe – nu se poate, cineva trebuie să știe, altminteri vine că serviciile de informații sînt plătite gras pe degeaba…

• în fîntîna unde nu-i broască, apa nu-i bună – mda, e o problemă de ecologie aici, că și broaștelor le tihnește tot apa curată, ca și nouă, oamenilor! Cum însă fîntînile au început să fie tot mai rare, nu știu ce-o să se întîmple cu bietele batraciene (cărora li se mai spune și „pui de baltă”, specialitate culinară delicioasă!). Dragi muritori vorbitori, nu mai otrăviți apele, fîntînile, izvoarele, că numai cu alcool dați în ciroză și-ați mierlit-o!

• în inima omului stă ascuns dracul – parcă numai în inimă!… Și-apoi dumnealui-dracul – creație așișderea a Tatălui nostru – trebuie să-și aibe și el sălaș undeva!eresant, nu?!

* în fiecare om șade un dobitoc – da, atîta doar, că într-o seamă de o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!