PROVOCĂRI EDITORIALE

Căderea Troiei și România

• Vasile Pruteanu – Calul Troian dă cu copita

Dan PERȘA

Atent (și necruțător) observator al scenei politice și vieții societății românești, Vasile Pruteanu pune întotdeauna în verb inteligență, pasiune și stil. Volumul său „Calul troian dă cu copita” (Ed. Pro Plumb 2007), care adună publicistica sa din ultimii ani, o dovedește pe deplin. E cartea unui publicist dintre cei născuți. Vasile Pruteanu nu mimează un discurs. Lui, ideile și cuvintele îi vin cu același clocot cu care probabil au stat și în gura profeților. Iar dacă lectorul vrea să aprecieze întinderea subiectelor abordate, ele par să nu scape aproape nimic din ceea ce e relevant în viața românilor din ultimii ani. E o carte ce va păstra memoria acestui timp în cel mai expresiv mod cu putință. Deși articole de opinie, care, deci, vor să păstreze în idee dreptul fiecăruia la viziune și subiectivitate, Vasile Pruteanu are darul de a convinge, încît opiniile sale vor deveni, curînd, și opiniile celui care le citește. Persuasiunea nu e însă una căutată, ba chiar refuză orice retorică. Ea e una izvorîtă din angajarea în dezbatere și discurs. Poate tocmai această angajare și acest tumult fac ca eseurile jurnalistului să fie citite cu atîta plăcere. Cititorul nu se simte înșelat, cum se întîmplă la alte case. El simte că Vasile Pruteanu e un scriitor și un analist autentic, care nu permite nici o scăpare din cercul onestității morale și care nu face nici un compromis. Publicistica lui Vasile Pruteanu e aparte: asta deoarece e o îmbinare a clarității carteziene cu efervescența și forța unui profet cu verb incandescent. Rarisimă combinație, chiar unică. E o îmbinare a două lucruri ce par incompatibile. Cei care i-au citit lui Vasile Pruteanu tabletele în Ziarul de Bacău știu că jurnalistul reușește remarcabile performanțe în minusculul spațiu al tabletei. La nivelul întregului, tableta depășește sensul unei metafore, pentru a se transforma în parabolă. Așa se întîmplă și cu eseul ce dă titlul cărții, „Calul Troian dă cu copita”. „Orice ar spune cronicarii, Calul Troian s-a purtat ca un măgar. Capturat și introdus în cetate ca trofeu, a revărsat din burta sa potop de dușmani, care au sfîșiat din interior pe dîrzii apărători ai Toriei”. Iată, creionată printr-o parabolă, povestea derulată pe scena politicii românești de la ultimele alegeri încoace, povestea gîlcevei (păguboase pentru noi, nu pentru ei) dintre președinție și guvern. Vasile Pruteanu poate fi invidiat pentru capacitatea sa de a creiona din cîteva cuvinte o scenă largă cît cuprinderea țării. Dar și pentru inteligența vie și creativitatea pe care le dovedește. E mai mult decît un profesionist, înaripat fiind de un real talent pentru condei.dușmani, care au sfîșiat din interior

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!