Provocări spirituale

Romulus Dan BUSNEA

Am asistat cu toții, în ultimele zile, prin intermediul televiziunilor, la declanșarea unei adevărate isterii la nivel mondial în rîndul fanilor scriitoarei J. K. Rowling, care s-au călcat în picioare pentru a cumpăra cel de-al șaptelea, și cel din urmă volum din seria Harry Potter. Un lanț de librării din Marea Britanie, care a ținut deschise 400 de magazine la momentul lansării, a vîndut 15 exemplare pe secundă din acestă ultimă apariție, care astfel a devenit cea mai rapid vîndută carte din istorie și a ajuns deja pe locul 1 în topul 100 al bestseller-urilor din 2007.
La prezentarea evenimentului am putut obseva o lume atrasă și excitată de ocultismul care se degajă din romanele scriitoarei Rowling, dar care stimulează iresponsabil și reflexul consumerist ce caracterizează piața culturală de azi. Așa cum bine spunea cineva, „societatea de consum își seduce clienții și inventează exponențial trebuințe; cultura însăși devine o cultură de piață”. Harry Potter este un fenomen al culturii de piață, care pe lîngă un marketing extrem de bine pus la punct a reușit să îmbogățească peste noapte, pe seama iluziilor, o scriitoare care, sub masca unui basm adevărat, descrie o adevărată inițiere în tainele ocultismului. Și iată că deși foarte puțini dintre noi observă, zilnic are loc o încercare de subjugare a conștiințelor golite de credința în Dumnezeu prin depersonalizarea ființelor noastre, care are ca finalitate demonizarea, înlocuirea glasului lui Dumnezeu din om cu glasul demonului ca premisă a acceptării globale a domniei acestuia. Simbolurile oculte pe care întreaga serie Harry Potter le înfățișează în forme cît mai atractive pentru copii au fost preluate – bineînțeles, odată cu cărțile – de școli din America, Anglia, Australia și Noua Zeelandă pentru a le folosi ca material didactic și a le propune copiilor spre citire și comentare. Aceasta devine o problemă destul de gravă și de serioasă, deoarece nu numai că vrăjitoria este prezentată în rîndul copiilor ca inofensivă și atrăgătoare, dar se afirmă cu tărie că ar fi și benefică. Și atunci, cei care mai au o fărîmă de credință în Dumnezeu se întreabă, pe bună dreptate: ce poate fi benefic în faptul că îți pierzi trupul și sufletul și te supui demonizării?
Valul de păgînism care s-a abătut asupra omenirii încearcă să șteargă urmele adînci ale religiei creștine, care devine, astfel, „demodată” și, totodată, să inducă nevoia unui progres, a unei schimbări care să revoluționeze și să redefinească creștinismul la scară planeteră. Harry Potter a fost creat tocmai din această nevoie de schimbare, tocmai pentru a apărea ca un nou salvator al celor năpăstuiți. El își înfrînge dușmanii și își salvează prietenul într-un mod supranatural. Cărțile sale, treptat și parcă programatic, învață totul despre vrăjitorie și despre modul folosirii ei pentru a-i putea influența pe ceilalți, dar și pentru a te putea răzbuna pe dușmani. Potrivit învățăturii creștine, nu există alt mîntuitor sau salvator decît Domnul nostru Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, cel care a venit în lume pentru a împlini nevoia omului de totdeauna: mîntuirea sau scăparea omului din imperiul determinismelor de tot felul. Din nefericire, oamenilor li se pare exagerată atitudinea anti-Potter, dar ei nu au răbdare să compare cele scrise acolo cu învățătura dumnezeiască și le compară doar cu propriile lor credințe, ceva mai „confortabile” și în pas cu noile tendințe potrivit cărora compromisul, uniformizarea conștiiințelor sînt mai comode decît lupta contra spiritelor malefice. Și totuși, copiii sînt viitorul, iar noi nu trebuie să îi lăsăm pradă unor astfel de spirite.
Adio, Harry Potter!li se pare exagerată atitudinea anti-Potter, dar ei nu au răbdare să compare cele scrise acolo cu învățătura dumnezeiască și le

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!