Provocarile mimetismului consumist

Este un fapt constatat si demonstrat: jena financiara s-a instalat cu autoritate in societatile numite „de consum”, aducind cu sine teama, incertitudine si destabilizare economica. Cu efectele lor imediate: criza de lichiditati si teama pentru ziua ce urmeaza. De ce se intimpla, totusi, astfel de fenomene globalizante si unde sint ascunsi banii produsi de economii puternice si in plina ofensiva? Parte din raspunsuri s-au decupat deja: polarizarea bogatiilor si efectele consumismului, pe fondul provocarilor lansate permanent de institutiile bancare, mari si mici deopotriva.
Ceea ce se intimpla acum reprezinta sumusul unor acumulari indelungate in tari cu politici permisive si incurajatoare in ce priveste standardele de viata. Modelul american este bine cunoscut in acest sens si se rezuma la unul si acelasi principiu: chiar daca nu ai, poti sa ai, ofera-ti tot ce-ti doresti, noi iti acordam tot sprijinul. Este capcana in care au cazut zeci de milioane de americani pinditi pe la toate colturile de tentatiile unui trai opulent: case, limuzine, aparatura sofisticata, vacante in paradisuri exotice. Cheia acestui sesam al huzurului? Creditele de consum platibile in rate scadente ce nu se negociaza si purtatoare de dobinzi impovaratoare. In Germania, tara pe care am admirat-o decenii de-a rindul pentru standardele sale inalte de trai, peste trei milioane de oameni se afla in imposibilitatea de a-si rambursa creditele din cauza datoriilor restante foarte mari si a veniturilor modeste, iar circa un milion si-un sfert de datornici se afla la limita suportabilitatii. Guvernul federal a venit in ajutorul lor prin declansarea unor proceduri de insolvabilitate care-i absolva de datorii, aceasta insa implicind riscul ca timp de sase ani cheltuielile personale sa fie aduse la limita necesarului si tinute sub un control sever.
Provocarile mimetismului consumist au facut victime mai peste tot in lumea occidentala, neocolindu-i nici pe romani. Practicile permisive, uneori chiar agresive promovate de banci ne-au deschis accesul aproape nelimitat la credite pentru fel si fel de nevoi si programe, permitindu-ne mai mult decit ne tin buzunarele. Aproape un sfert dintre noi sintem indatorati pe termen mediu si lung cu imprumuturi purtatoare de dobinzi in crestere care devin tot mai greu de rambursat. Consumam mai mult decit ne putem permite – ne avertizeaza tot mai des primul-ministru si guvernatorul Bancii Nationale. Si au dreptate. Tentatiile paguboase la care sintem supusi ignora pericolele ascunse dincolo de ele. Am uitat mult prea usor de indemnul unei foarte vechi ziceri: intinde-te cit ti-e plapuma! Iata, insa, ca Balaia da lapte tot mai putin si o paste riscul sa intarce de tot. Pe cine sa aruncam vina? Pe lacomia si nesocotinta noastra, sau pe rapacitatea bancilor care ne amagesc cu promisiuni mincinoase? Cauzele se afla exact la mijloc. Comportamentul de camatar al acestora nu ar fi fost, insa, posibil fara lipsa de discernamint si boala ignorantei de care sufera debitorul roman. Ne aruncam in bratele deznadejdii cu zimbetul pe buze si frecindu-ne palmele de bucurie pentru afacerea facuta. Pentru ca apoi sa nu mai stim pe unde sa scoatem camasa. Tentatia traiului pe credit se dovedeste a fi pe cit de perfida, pe atit de periculoasa. Socul pe care-l resimtim acum trebuie sa ne aduca trezirea la realitate.Cu interventiile hotarite si de substanta ale institutiilor statului cu responsabilitati in sistemul financiar-bancar si al protectiei consumatorului.
Amanetarea viitorului tine, in esenta, de rationalitate si de echilibru. Simplificat pina la sublimare, aceasta nu inseamna altceva decit a gindi la ziua de miine ca si cum ai trai-o astazi.