Un nou tip de practici oneroase proliferează, de la o vreme, printre băcăuani: vînzarea de organe umane pentru transplant la bolnavi cronici. Cea mai mare căutare o au rinichii, la care și oferta este în creștere datorită numărului ridicat al celor dependenți de dializă. Sumele cerute și obținute oscilează în jurul cifrei de 100 de milioane de lei. Investiții riscante privind evoluția post-operatorie. Despre acest gen de afaceri și cauzele care le generează am dorit să aflăm părerile concitadinilor noștri.
Daniela Andrian, 30 de ani, economist: „Nu sînt de acord cu donarea de organe umane. Chiar dacă mi-ar trebui bani, n-aș face-o. Sub nici o formă nu pot să văd vînzarea de organe ca pe o afacere. Cred că întotdeauna se poate găsi o altă soluție pentru a procura bani”.
Diana Sandu, 42 de ani, operator: „Vînzarea de organe umane poate fi privită ca o afacere, dar, pe de altă parte, astfel poate fi salvată viața unei persoane bolnave și care depinde de acel organ. Indiferent care este motivul pentru care se vînd organele, în final, e un lucru bun”.
Ionel Prisecaru, 24 de ani, muncitor: „Marea majoritate își donează organele pentru bani. N-aș fi de acord să donez un rinichi și în nici un caz pentru bani. Aș face însă o excepție, și asta doar pentru cineva din familie, care ar avea neapărată nevoie”.
Mihaela Baltă, 26 de ani, barman: „Pentru unul dintre părinți sau pentru frații mei aș dona oricînd un organ, dar nu aș face-o sub nici o formă pentru bani. Oricum, nu-i condamn pe acești donatori, ba, dimpotrivă, îi apreciez pentru curajul și gestul lor, pentru că astfel ajută un om bolnav”.
A consemnat Geanina ISTRATE
Lasă un răspuns