PUNCTUL PE „I”

Adevărul, și numai adevărul!…

• spiritul acribic în cercetarea documentelor contemporane

Prof. dr. Jean CIUTĂ

Mai întîi, să lămurim conținutul termenului: acribie înseamnă exactitate, rigurozitate, conștiinciozitate în cercetarea științifică. Termenul ca atare operează în cercetarea oricărui fenomen – fizic, chimic, mecanic, biologic, demografic, geografic etc. și, cu atît mai mult, în cercetarea istoriei. Aceasta, socotită ca un fenomen de multidisciplinaritate cu aspecte economice, sociale, politice, militare, religioase, culturale ș.a. care converg spre aflarea pulsului societății dintr-o zonă teritorială și dintr-o perioadă dată. Cercetarea documentului istoric a constituit dintotdeauna grija pentru adevăr atît ca sursă inspiratoare, cît și ca mod de interpretare. în cercetarea antichității, a evului mediu și a modernității documentul scris se corela pe cît posibil și cu mărturiile orale, uneori chiar legendare dar care exprimau, totuși, un sîmbure de adevăr.
în contemporaneitate, dată fiind multitudinea surselor informaționale, adevărurile se interconexează ori se estompează, lăsînd cititorului, ascultătorului, privitorului latitudinea să discearnă.
Contemporaneitatea a complicat lucrurile, cu tot internetul operativ și computerele sofisticate, în loc să le simplifice. La ghișeele unei administrații financiare, bancare, de poștă, telefon etc. se așteaptă mai mut, de către utilizator, în sistemul actual, decît în cel clasic. Paradigma „Tehnologia ajută omul în supunerea naturii” rămîne încă discutabilă, cel puțin ca finalitate a actului vieții. Dar, contemporaneitatea a oferit și oferă omului o infinită sursă informațională, fapt care determină cercetătorul la o conștiinciozitate și probitate intelectuală ineluctabile. Ce ne facem, însă, cu sursele documentare informaționale din perioada „luptei de clasă”, cînd s-a aplicat mai mult ca oricînd dictonul „homo homini lupus est”, în urma căruia unii au jubilat, iar alții au suferit amarnic? Sursele informaționale ale fostei securități sînt, din acest punct de vedere, sub nivelul oricărui spirit acribic.
Revista „Magazin istoric”, în ultimul său număr (august 2007) inserează o suită de articole sub genericul „Capcanele arhivelor securității”, prin care se semnalează necesitatea creșterii spiritului acribic al cercetătorului asupra conținutului documentelor – informațiilor slujitorilor fostei securități. Desigur, atenționarea este valabilă și asupra documentelor emise de PCR și organele sale. De ce „capcane”? Pentru că numeroși cercetători, mai mult sau mai puțin avizați, s-au năpustit în ultimul timp asupra unor astfel de documente, ca urmare a largheței de cercetare, folosindu-le întocmai și denaturînd realitățile cercetate. Dacă avem în vedere și caracterul acelor informatori și securiști-activiști, ne putem da seama de înscenările voite, sau nevoite, asupra victimelor. Este cu atît mai evident contrastul dintre conținutul unor astfel de informații-rapoarte-dări de seamă etc. cu cît unii dintre cercetătorii mai în vîrstă au trăit evenimentele escamotate de informatorii timpului. Informațiile orale ale acelora care au avut de suferit, ori numai au asistat la suferințele semenilor pot și trebuie să fie luate în seamă, acum, cît aceștia mai sînt încă în viață. După exemplul unor istorici francezi, în paginile revistei „Magazin Istoric” sînt exemple concrete ale modului cum trebuie să se aibă în vedere cercetarea și concluziile desprinse în urma studierii unor astfel de documente compromițătoare din arhivele securității și ale PCR-ului privind neverosimilitatea lor. Trăitorii din acea perioadă comunistă – de teroare dictatorială 1944 – 1989 – au datoria de conștiință să demaște conținutul unor știri sub pretextul invocării documentelor cercetate din astfel de arhive. Slujitorii de bună credință, deținători ai unor astfel de documente, au datoria să-i atenționeze pe cercetători asupra pericolului la care pot fi supuși pentru a nu cădea în astfel de „capcane”. în același timp, cunoscătorii evenimentelor de atunci trebuie să descifreze adevărurile pentru cunoașterea reală de către tînăra generație, cu exemplificări locale, care să elucideze situația unor victime ale regimului, fie ei în viață, sau nu. însă și aici trebuie multă acribie, conștinciozitate, exactitate fiindcă altfel cădem noi înșine în „capcane” nemeritate.tare, religioase, culturale ș.a. care converg spre aflarea pulsului societății dintr-o zonă terito

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!