Punctul pe „i”

Limbile Europei (II)

Există multe butade legate de învățarea (din proprie inițiativă) a limbilor străine: Mark Twain spunea că există limbi care se învață foarte ușor, limbi care se învață mai greu și limba germană. În aceeași notă se spune că franceza se poate învăța într-o lună, engleza într-un an și germana niciodată (este posibil ca butada să provină din spațiul cultural francez…). În ce mă privește, privind lucrurile prin prisma cultural-economică am afirmat, chiar cu aproape două decenii în urmă, că franceza este limba Franței, germana este limba Europei, iar engleza este limba lumii. Se pare că această intuiție este pe cale să fie confirmată de realitățile prezentului, dar îndeosebi de trendurile ce se prefigurează destul de vizibil…De altfel, la nivelul culturii occidentale competiția adevărată se duce între engleză și germană, iar rivalitatea nu este de azi – de ieri. La întemeierea SUA, coloniile de emigranți europeni au încercat să-și impună propria limbă. Congresul a supus la vot propunerile, iar limbii germane i-au lipsit doar cîteva voturi pentru a deveni limba oficială a noului stat american…Cele două războaie mondiale pornite din inițiativa (prea) harnicilor germani, care aveau mereu nevoie de o piață mai mare decît cea pe care deja locuiau, au fost și tentative de impunere a limbii germane în plan european și mondial. Înfrîngerile suferite nu au însemnat și renunțarea la idealul de expansiune lingvistico-economică. Acum, cel mai bun mijloc pentru atingerea acestui scop este integrarea europeană, proces care a adoptat, democratic, modele culturale propuse de puternica marcă vest-germană. România și Bulgaria, țări care au avut neinspirația de a se declara țări francofone și de a copia modele politice lansate la Paris, nu se pot bucura de sprijinul larg al germanilor (fapt devenit evident la adoptarea Tratatului de aderare la UE de către cele două țări). Ofensiva lingvistico-culturală a germanilor va fi tot mai vizibilă: ei oferă burse generoase, participări la conferințe, cu o singură condiție: să știi limba germană. Presupun că pentru România va fi o opțiune politică dificilă atunci cînd se va supune votului în Parlamentul European, care dintre (prea) multele limbi oficiale ale UE să devină limba oficială de comunicare.
Modalitățile prin care o limbă se poate propune sau impune ca limbă oficială pentru populații care nu o cunosc deloc sau o cunosc foarte puțin pot fi: folosirea forței, convingerea cu argumente de ordin cultural-comunicațional, geo-economico-financiar, geopolitic, moral etc. Dreptul de a folosi forța și l-au arogat structurile politice puternice sub raport economic și militar. Spre exemplu, romanii au impus limba latină aproape întregii Europe (cu efectul pozitiv al facilitării comunicării în știință, al lăsării unei moșteniri comune în toate limbile care i-au luat locul, exemplul cel mai notoriu fiind limba engleză care are, la ora actuală, peste 60 la sută din cuvinte de origine latină!). De asemenea, rușii au impus limba rusă și celorlalte 14 republici sovietice din componența fostei URSS, dar și țărilor satelite din Europa și Asia, cu toate că după dispariția imperiului și căderea economică a Rusiei, limba rusă a urmat consecvent trendul descendent al țării.
Cred că este notoriu faptul că impunerea unei limbi prin manu-militari este demult desuetă. Pentru secolul XXI relațiile economice (financiare, comerciale, productive) devin vehiculul cel mai important pentru export lingvistic. Este și temeiul pe care germanii speră ca limba lor să devină limba Europei. Într-o economie fără granițe artificiale se va impune cel mai productiv (eficient), cu tot cu limba producătorului. Liberalismul lui Smith și limba engleză au fost oferite tuturor cumpărătorilor produselor foarte bune calitativ și tot mai ieftine provenite din Marea Britanie. Este și explicația globalizării actuale a piețelor sub sceptrul neoliberalismului și al limbii engleze. Reacția germană a fost doar întîrziată de eșecul lui Hitler.
Desigur, comunicarea prin adoptarea unei limbi comune îi va favoriza net pe cei mai harnici, mai buni, mai productivi, mai organizați, mai solidari sau mai clari în formularea scopurilor și în urmărirea acestora cu mijloace adecvate. Pe forumurile mondiale de discuții s-au declanșat deja dezbateri legate de suportul moral al deciziei de a adopta o limbă mondială unică, ceea ce vorbește deja despre preocupări concrete de realizare a unei structuri politice mondiale. Pentru comoditate de limbaj se poate folosi sintagma „stat mondial”.
Dincolo de ambiții, orgolii sau argumente raționale, mai devreme sau mai tîrziu problema limbii de comunicare se va pune tot mai serios în Uniunea Europeană, iar poziția noastră, a românilor, ar trebui să fie cît mai detașată de modelele istorice desuete și să vizeze cu cît mai multă claritate viitorul.

Catinca Piper
erican…Cele două războaie mondiale pornite din inițiativa (prea) harnicilor germani, care aveau mereu nevoie de o piață

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!