Pur și simplu

Atacuri frontale asupra Guvernului și Președinției

De cîteva zile, Constantin Bălăceanu – Stolnici atrage atenția întregii țări că asupra Guvernului și Președinției sînt concentrate atacuri puternice, extrem de periculoase prin perfidia și imoralitatea lor. Printre combatanții anti Alianța D.A, a guvernului Tăriceanu și a lui Traian Băsescu se numără, în primul rînd, magistrații, cîțiva politicieni ai PSD și PRM și jurnaliștii Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu și Marius Tucă, ale căror intervenții în ziare și televiziuni încearcă să demonetizeze orice acțiune întreprinsă de actuala putere. De fapt, să o demonizeze. Este regretabilă implicarea lui Emil Hurezeanu în emisiunile cu C.T. Popescu, oricît ar încerca acesta să-l determine pe acritul, acerbul și nervosul redactor șef de la „Gîndul” să revină la sentimente mai bune, la judecăți corecte și obiective asupra actelor de conducere a țării. Bătrînul liberal Constantin Bălăceanu – Stolnici apreciază că acești trei ziariști constituie nucleul reacționar cel mai dur din mass-media românească.
N-am putea spune că sub sceptrul Alianței D.A. țara merge ca unsă. Mă rog, dacă aprofundăm „succesele” magistraturii, ale Parchetului General și ale PNA am putea afirma cu tărie că reciproca e mult mai valabilă: țara merge numai unsă. Cu mită, cu șpagă, cu obediență față de un Ion Iliescu, Adrian Năstase și de Rodica Stănoiu, care au oploșit în fruntea Justiției numai dinozauri cu mare experiență în opresiune, dictatură, în combinații politice și economice. Ei stau și există pentru că i-au plantat și perpetuat acolo PCR-ul, FSN-ul, FDSN-ul, PDSR-ul și PSD-ul. O mulțime de partide, nu? De fapt, unul singur, metamorfozat continuu în funcție de contexte conjuncturale. Ei alcătuiesc alveolar eșaloanele doi, trei, patru, cinci… ale unui regim endemic, entropic pe care-l credeam cu naivitate mort de-a binelea. Constatăm, însă, că încă apucăturile, tendințele și manierele dictatoriale sînt viabile și ne fac viața irespirabilă. Singurele forțe vitale care-i animă pe urmașii PCR-ului (înmulțiți peste măsură) sînt șpaga, mita, bunul plac, raptul economic și relațiile de susținere reciprocă. Uneori, acestea sînt depășite de interese proprii, de dorința nestăvilită de putere, de rezistența disperată față de orice progres legislativ.
De curînd, CSM-ul a întocmit codul deontologic al magistraților, dorit de multă vreme și clamat cu insistență în numeroase împrejurări. Printre interdicții se numără și jocurile de noroc. La capitolul „jocuri” ar mai trebui interzise jocurile de culise, cele politice, cele murdare și, mai ales, bătăile de joc. Arestarea de către PNA a lui Dinu Patriciu, a conducătorilor RAFO, a lui Zaher Iskandarani și eliberarea lor este un joc politic extrem de periculos, o atenționare a Puterii că nu-i va fi ușor să-și pună în aplicare programul de guvernare, că rezistența tiranozaurilor este mult mai puternică decît și-au imaginat domnii Băsescu, Tăriceanu și doamna Monica Macovei.
Pe de altă parte, politicieni ca Adrian Severin oferă o susținere ideologică neașteptat de solidă acestor frînari ai progresului, dovedindu-se un intrigant de talia lui Iago cînd afirmă că de la Cotroceni sînt promovate politici antiguvernamentale. Scopul acestor diversiuni vizează destrămarea Alianței D.A. Scenariști ca Adrian Severin existau și înainte. Ei s-au diversificat galopant în ultimele luni fie și pentru că „materia” evenimentelor a devenit mai bogată, mai stimulatoare, fie pentru că libertatea democratică permite dezvoltarea laturii ei fabulatorii. Viziunea istorică a acestor personaje e foarte aproape de mistică; e un cult al inevidenței, un mod de a credita necondiționat inargumentabilul. Pe aceste căi se strecoară cele mai odioase intrigi, construite pe dedesubturi subtile. Asemenea politicieni ca Adrian Severin sînt o specie hibridă de oameni, una incertă, de nesituat. Par că vor să combată fenomenele întîmplătoare prin coerență logică, dar nu reușesc decît substituirea realului prin ficțiune probabilistă. De altfel, în acest mod au tratat atît calamitățile naturale din Banat, Moldova și Dobrogea, cît și răpirea celor trei jurnaliști. Despre acest tip de politicieni s-a dovedit, încă o dată, un mare adevăr: toți sînt o apă și-un pămînt. în primăvara asta, mai mult apă. De ploaie!
Ciudat este că ziariști ca C.T. Popescu, Ion Cristoiu, Marius Tucă, Gabriel Stan și politicieni ca Adrian Severin, Codrin Ștefănescu, Vadim Tudor, Lucian Bolcaș interpretează directitudinea precizărilor seci, corecte ale lui Traian Băsescu ca pe ceva ascuns, tainic, dublînd confuzia prin complicarea inutilă a fenomenului discutat. Este imposibilitatea lor de a mai crede în evidență, în plauzibil, suspectînd totul de construcții diabolice, fără să se împiedice de dovezile evidente. Ei cred pur și simplu în scenariile și în elucubrațiile lor. Sînt sectanții propriilor lor convingeri. De aceea sînt de neînduplecat, de neconvertit. Asupra periculozității promovării lor în prim-planul dezbaterilor televizate sau de presă, cred că domnul Constantin Bălăceanu – Stolnici are perfectă dreptate. Atacurile concertate asupra Guvernului și Președinției se înmulțesc și se combină pe măsură ce alegerile anticipate devin tot mai necesare. Rezultatul unor asemenea atacuri este, inevitabil, tot mai nociv pe măsură ce sîntem siliți să aplicăm prevederile din programul de aderare a țării la Uniunea Europeană.

Vasile PRUTEANUul, FDSN-ul, PDSR-ul și PSD-ul.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!