PUR ȘI SIMPLU

Revelație

Valeriu TRAIAN

Iată că au și trecut aproape unsprezece ani de cînd întreaga suflare românească (cu excepția cripto-comuniștilor) a respirat întîia oară, după evenimentele din decembrie ’89, aerul tare, pur, ozonat, al înălțimilor adevăratei democrații. Cîte speranțe s-au pus atunci în victoria în alegeri a Convenției Democrate, dar din care și din nenorocire pentru plăpînda noastră democrație, a făcut parte și aripa desprinsă din FSN – PD-ul lui Traian Băsescu, ministeriabil în Guvernul Ciorbea! Programul celor 15 000 de „specialiști”, anunțat cu surle și trîmbițe de „Țărăniștii” conduși pe atunci de respectatul (și mai apoi) regretatul Corneliu Coposu, s-a dovedit a fi o gogoriță cîtă vreme din cifra hiperbolizată specialiști cu adevărat nu au fost nici 1 la sută! Guvernul, în frunte cu Victor Ciorbea, s-a dovedit ineficient încă din start. Faimosul „Program în 200 de zile” anunțat de șeful statului – Emil Constantinescu, pe atunci încă neînregimentat politic, a fost o altă promisiune frumoasă, dar neonorată nu în 200, dar nici în toate zilele cît a ținut mandatul Convenției Democrate. E drept că țara s-a confruntat cu două valuri migratoare ale minerilor, oprite, din fericire, pe traseu.
De-a lungul mandatului său ca președinte, Emil Constantinescu s-a dovedit slab, ineficient și plîngăreț. Afacerea „Țigareta”, despre care nici în ziua de azi nu se știe exact ce beneficiar a avut, rămîne doar ca o pată de culoare. S-a văzut din capul locului că Emil Constantinescu, propulsat de Corneliu Coposu și Alianța Civică, nu știe să facă politică. în cele din urmă, și-a dat și el seama că geologia și didactica universitară sînt incompatibile cu politica, mai cu seamă în atît de complicata tranziție românească. Consilierii Cotrocenilor – universitari elevați, și atît, n-aveau nici ei nimic în comun cu politica. Toți, inclusiv prim-miniștrii care s-au perindat, pînă la Mugur Isărescu, se aflau și ei pe terenul nisipurilor mișcătoare.
în condițiile date i-a fost lesne unui intrigant fără scrupule să-i dezbine și să-i compromită, în special pe „Țărăniști”, care de atunci n-au mai atins banca parlamentară. Nefiind un admirator al lui Emil Constantinescu, mi-a fost la îndemînă să-l „apreciez” cu detașare și, sper, cu obiectivitate. Chipul său cu barba rară și glas stins ca al unui convalescent perpetuu ar fi trebuit să ni-l apropie de cel ce s-a luptat cu morile de vînt – Don Quijote. Dar nu, prin lipsa energiei și a spiritului practic, prin disperarea nereușitelor sale, s-a așezat mai curînd lîngă Zorba Grecul. A fost totuși înțelept, sau poate, mai curînd, prudent că s-a retras la timp. Au urmat o lungă tăcere, cîteva cărți pline de justificări și de truisme de toate nuanțele, înființarea unui minipartid, iar în cele din urmă – revenirea în orizontul politic. Din ultimele apariții publice ni s-a revelat o latură oarecum nouă a personalității sale. Nu ca om politic – pentru că politicianul se naște, nu se face. Ca om politic i-au lipsit însușirile native ale lui Ion Iliescu, care, orice s-ar spune, are politica în măduva oaselor. Și i-au mai lipsit ceea ce actualului președinte îi prisosește: tupeul, educația marinărească, șmecheria, lipsa principiilor morale, lipsa respectului față de parteneri, lipsa oricărui criteriu valoric. Descoperim, însă, la Emil Constantinescu (aici e revelația noastră), o aptitudine pentru analiza actului politic. Pe măsură ce trece timpul, acesta ni se pare a fi un analist politic realist și pătrunzător, pe alocuri pătimaș mai ales cu locatarii Cotrocenilor, atît Ion Iliescu, cît și Traian Băsescu bucurîndu-se de „amabilitățile” profesorului- geolog. Pare detașat și înțelept, oricum este elegant și politicos chiar cu victimele, niciodată injurios. Ar putea fi un bun consilier spre a da sfaturi pertinente chiar unui președinte. Ca șef de partid cred că nu poate depăși nivelul grupului, al organizației. Intrat în arenă, devine insignifiant. De aceea ne îngrijorează alianța făcută de PNL cu PNȚcd și AP a lui Emil Constantinescu. Atît de disperată să fie situația PNL că face alianță cu două partidulețe care împreună nu ating pragul intrării în Parlament? Cum mai poate fi respectată și împlinită deviza liberală „Prin noi înșine!” dacă recurge la alianțe falimentare? Emil Constantinescu e păgubos ca om politic. Alături de el, d-l Călin Popescu- Tăriceanu nu numai că nu are șanse de cîștig, dar și pierde din credibilitatea de care se bucură. Fiindcă nu trebuie pierdut din vedere că nu dă lupta doar cu PD-ul lui Emil Boc și cu hibridul PLD-ist al lui Theodor Stolojan, ci are a se confrunta cu întreg eșichierul politic…uvernul, în frunte cu Victor Ciorbea, s-a dovedit ineficient încă din start. Faimosul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!