PUR ȘI SIMPLU Bate-ți nevasta și ai să vezi unde ajungi

Nevoit să rezolv oarecare daraveri, m-am oprit, zilele trecute, în comunele Blăgești, Gîrleni și Mărgineni. Fiind dumineca, am intrat în vorba cu mai mulți oameni ai locului. Ia spuneți – zic – la voi în sat bărbații sînt conștienți că violența în familie este un rău care trebuie combătut cu tărie? Bărbații – ziseră unii – sînt conștienți, de ce să nu fie? Dar femeile? Și ele sînt conștiente, cum să nu fie? Cam cîte dintre ele? Destule, dar dacă te-apuci să le numeri, nu treci de degetele de la o mîna. Așa că-s cam puține. Cea mai conștientă, una Lențuca lui Posmoșanu, s-a și judecat cu bărbat-su din cauza bătăii. Lui i-au dat 6 luni de închisoare pentru violență. Cînd s-a întors din pușcărie a găsit-o îngropată. Dar ce i s-a întîmplat? Aia, săraca, nu era în stare să crape nici măcar un lemn, darămite să le mai taie și să le aducă din pădure. O bătuse ăla numai peste mîini, din gelozie. Pe gerul Bobotezei a facut pneumonie și a murit. Era de prin părțile Vasluiului, n-avea pe nimeni în sat. Neamurile lui nici n-au vrut s-audă de ea. Nu-i lăsau nici pe alții s-o ajute, așa c-a murit. Bine, dar nu s-a sesizat nimeni, nici primarul, nici polițiștii? Nu, că ăia era cam firavă și bolnăvicioasă, normal c-a murit.

O altă femeie, Maria lui Grumăzescu, s-a dus la Bacău să-l reclame pe bărbat-su că se poartă urît cu ea și cu copiii. Bine ai facut Marie că ai venit la noi, i-au zis ăia. Să știi că problema femeilor și copiilor e piatră de temelie a societății democratice. Lasă-l singur pe mitocan, divorțează. Ea, însă, n-a vrut. Să mă mai gîndesc, a zis. N-a divorțat,dar nici prea bine n-o duce. Foarte rău, zic, dar spuneți-mi care e cea mai bătută femeie din sat? Păi, Lionora lui Iorgovan. Asta, sărmana, n-a avut noroc la bărbați. E la al patrulea soț. De la patru bărbați a luat pumni în cap. Numai primul a dat mai cu milă c-a iubit-o de fată, ceilalți… Era și frumoasă, de aia au ținut-o atîția. Acuma are vreo 40 de ani și uite cum arată. Vai de capul ei. Ba mai are și cinci copii.

La Gîrleni, nevasta lui Ioșca Ferenț s-a dus la poliție c-o reclamație, să-l pîrască pe Ioșca c-o bate rău de tot. L-au chemat la post. Ioșca s-a spălat pe gît cu benzină (că era șofer), și s-a dus. I-au dat 500.000 lei amendă pentru tulburarea liniștii satului. Acuma plîng amîndoi, că de unde bani? Celelalte femei sînt mai conștiente, stau cuminți pe la casele lor. Bărbații zic că-i mai bine așa. Ce, nu-s ale noastre? Doar n-o să vină alții să le bată!

La Mărgineni, popa săracu îi mai ține-n frîu. Lui unu, Mihai, părintele i-a zis la spovedanie: „Măi Mihai nu-ți mai bate nevasta. Ai să ajungi și tu la Judecata de apoi și o să te întrebe Dumnezeu: de suduit ai suduit? Am suduit, Doamne. Nevsata ți-ai bătut-o? I-am mai tras cîteva Doamne, de, ca omul. Dar ea ție? Aaiii, păi n-o omoram. Așa vasăzică. Ia intră tu pe gaura aia, repede, repejor. Văleu, Doamne, dar unde ajung? Lasă că vezi tu acolo; la talpa iadului. Părintele Bondalici nu i-a dat nici împărtășania pentru asta. I-a dat canon 40 de zile de post și cîte 50 de mătănii zilnic, ca să-l învețe minte. Lui altul, Costică, i-a zis: Măi frate Costică, nu-ți mai bate nevasta că te bate și pe tine Dumnezeu, că-i și ea om. Fugi de-aici părinte, cum să fie om. Ce eu îs din ăia. A mea e femeie, am trei copii cu ea, știe tot satul. Și pe urmă, părinte, de ce nu scrie la Biblie că-i păcat să-ți bați nevasta? La strămoși nu scrie nimic de așa ceva!

Întîi și-ntîi, strămoșii noștri nu-și băteau nevestele, iar de scris, scrie. Uită-te la porunci și-ai să vezi că zice „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”. Mai aproape ca nevasta cine îți este, Costică? Părintele i-a dat și lui canon. Împărtășanie, ioc. Pe altul, Dumitru, l-a întrebat: îți mai bați nevasta, Dumitre? Rar, părinte, numai cînd mă-mbat. Și te îmbeți des? Cam de 2-3 ori pe săptămînă, părinte. Ăstuia i-a dat canon două luni de post și cîte 100 de mătănii pe zi. Acuma, de băut, bea mai rar, că nu s-a putut lăsa, dar nevasta n-o mai bate.

După aceste discuții cu sătenii, putem concluziona că rolul preotului în obștea sătească este pe cît de nobil, pe atît de important. El este sacerdotul celor sfinte, investit prin taina hirotoniei. Menirea lui este de a învăța, sluji și judeca pe credincioși. El este acela care dă antidotul penitentului tulburat de necazuri și păcate. A nu-l asculta, înseamnă a păcătui în continuare, a face greșeli grave, uneori cu consecințe devastatoare pentru familie. Relațiile interumane, însă, sînt mult mai complexe. Depind de educația în familie, în școală, de cultura omului, anturaj, concepții, de fiecare individ în parte cu instinctele și metehnele lui. De-abia acolo unde educația, cultura și exemplul personal al oamenilor conștienți de consecințele violenței în familie nu au nici un efect, este necesară intervenția instituțiilor statului. Și nu în primul rînd sancțiunea ca antidot al violenței. (Vasile PRUTEANU)