Pur și simplu – miercuri 11 mai 2005

Profitorii democrației românești

Marii bandiți care au jefuit țara sînt, astăzi, oameni cu ștaif și pretenții de onorabilitate. Se pare că ei au cunoscut sau au intuit repede cele două importante defecte ale democrației. Primul: nu toți și în același timp pot fi la putere. Al doilea: democrația nu se poate apăra de ea însăși atîta timp cît îi sînt invocate principiile pe față și – în numele acelorași principii democratice – acestea sînt încălcate zdravăn pe din dos. De primul principiu a profitat din plin Ion Iliescu pe tot timpul mandatelor sale. Astfel, invocînd faptul că instituțiile statului (criptocomunist, evident) sînt atacate, că este în pericol „tînăra democrație”, a chemat minerii în București și IMGB-ul ca să restabilească ordinea, ca nu cumva comunismul să dispară. în virtutea consolidării „tinerei democrații” a curs sînge, s-au comis crime. în numele democrației, se înțelege, al dreptului fiecăruia la propriile opțiuni. De la Palatul Victoria, Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase au ocrotit părintește jaful în numele privatizării, al dreptului de proprietate, ridicînd la rang de demnitari un mare număr de baroni, pentru că, de, capitalismul nu se poate construi cu proletari! Cu oamenii noștri, cu securiștii noștri, da! Și dacă tot erau la putere – cu un Parlament invadat de figuri sinistre ce au apărat ceaușismul – au hotărît să promulge legi care să-i apere pe criptocomuniști de vitregiile adevăratei democrații. Bineînțeles, sub acoperirea acelorași norme democratice. Așa că au înțesat instituțiile statului cu politicieni corupți, cu magistrați obedienți, cu șefi de instituții centrale devenite slugi credincioase ale PSD, oameni care acum se cramponează de funcții clamînd principiile democrației. Un joc nu prea subtil, dar extrem de periculos.
Mecanismele democratice afirmă că nu suportă decît supremația legii, a separării puterilor în stat, a pluralismului politic, a dreptului de proprietate, a libertății de exprimare. Toate acestea asumate și exercitate simultan. Teoretic, democrația nu acceptă intervenția unei puteri în sfera de expresie a alteia. Dar ce te faci dacă una dintre puterile statului este un bastion al vechii puteri antidemocratice? O menții? Democrația spune că politicul nu trebuie să se amestece în aceste chestiuni. Dar cine? Dacă puterea politică nu se amestecă, dacă nu-și exercită prerogativele cu o voință de fier, există riscul eternizării unor oameni retrograzi în instituții de importanță majoră pentru bunul mers al societății. Pe acest clivaj de prevederi și proceduri își întemeiază rezistența acerbă Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul Național Anticorupție. PSD-ul a lăsat în urmă o Justiție pretins reformată, dar minată de articole care au înfipt, pe viață, în funcții-cheie oameni aserviți acestui partid. Ei țipă acum, din rărunchi, că înlocuirea, sau numai simpla lor punere sub controlul eficienței ar încălca principiile UE, făcîndu-se că uită tocmai cauza din care României i s-a pus clauza de salvgardare pe Justiție. Se încearcă din toate puterile menținerea unui sistem democratic putred ca expresie politică, tributar atotputerniciei cleptomaniei și cleptocrației practicată de baronii pesediști cu o dezinvoltură amețitoare.
De ce se cramponează dinozaurii Justiției de funcțiile oferite? Pentru că dosarele PNA și ale Parchetului General privitoare la ceilalți dinozauri, ai puterii politice, au stat bine ferecate și amînate la nesfîrșit de procurori șantajabili cu propriile lor păcate de pe vremea apusului regim comunist. Se știe, de-acum, că nu puține au fost hotărîrile de Guvern prin care s-au șters datorii astronomice acoliților PSD, ori s-au alocat sume enorme de euro și dolari, prin atribuire directă, unor firme-pușculiță ce au parazitat pînă la faliment marile antreprize industriale, încă solide din punct de vedere economic. Aici s-a cuibărit marea corupție, dublată cu licitații publice care eludau aproape fățiș legislația și așa destul de imperfectă. Pe aceste canale, pretins democratice, s-au strecurat și s-au ilustrat public ca binefăcători ai neamului toți marii profitori ai unei legislații imperfecte și permisive jafurilor răsunătoare.
Dacă marii șefi din justiția lumii civilizate nu-și fac treaba cum trebuie, sînt imediat destituiți exact de puterea politică, cea care, chipurile, nu are voie să se substituie celei judecătorești. E de ajuns ca procurorii șefi să practice un management defectuos pentru a fi destituiți. Nici vorbă să se aștepte vreo greșeală a lor, cum pretind legile și normele introduse în România de PSD. în temeiul unor asemenea legi își fundamentează atacurile furibunde CSM și PNA împotriva ministrului Justiției și chiar a președintelui țării. Dar, poți umbla oare cu delicatese în fața redutei dinozaurilor justiției? Sau trebuie să mai pui mîna și pe par cînd urechile devin surde din cale-afară? Aflată în pragul integrării europene, România nu mai are timp s-o facă pe mironosița. Sabia salvgardării îi stă deasupra capului și nu mai poate accepta mofturile unor bizoni care se bat (demagogic) în piept cu cărămida democrației. Oricît s-ar burzului și s-ar agăța cu ghearele și cu dinții de funcțiile lor din înalta magistratură, acei oameni depășiți de mersul actual al societății trebuie să accepte că retragerea este singura lor cale de a ieși onorabil dintr-o situație inacceptabilă, pe care ei înșiși au creat-o.

Vasile PRUTEANUtrați obedienți, cu șefi de instituții centr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!