PUR ȘI SIMPLU Un nou tip de politică

Vasile PRUTEANU

După coșmarul divizărilor politice, duse adeseori pînă la atomizarea unor partide, asistăm la o regrupare a forțelor pe eșichierul actual. Asocierile născute întîmplător, la simpla provocare a conjuncturilor, nu aveau cum să reziste în fața unei omogenizări aproape forțate a PSD. Nu este, așadar, întîmplătoare propusa alianță PNL – PD, cimentată nu numai printr-un program comun de guvernare, ci și prin împărțirea responsabilităților la vîrf: Theodor Stolojan – președinte, Traian Băsescu – prim-ministru. Este o alternativă mai mult decît acceptabilă, opusă credibil unei grupări oligarhice (PSD) constituită pe baza unei interdependențe de interese „baroniale”, care nu are nimic comun cu formulări doctrinare sau opțiuni ideologice.

Alianța PNL – PD este singura cale de a bloca menținerea României, pentru încă un ciclu electoral, sub tutela unui aparent regim democratic, perceput de populație ca autoritar și apărător al intereselor celor îmbogățiți peste noapte, care au acumulat averi uriașe prin rapt, fals, acte simulate de privatizare sau prin asumarea frauduloasă de fonduri de la Uniunea Europeană. Realizarea unei alianțe politice noi, puternice, ar putea zgudui din temelii corupția întinsă de PSD ca o pecingine pe obrazul țării, precum și sistemul clientelar instaurat de oligarhia actuală a partidului de guvernămînt. Se știe că orice formațiune politică și chiar alianțe de acest gen se constituie – în mod normal – prin convergență doctrinară a membrilor ei. Aderi la capătul unei deliberări calme și temeinice, bine gîndită și cu perspective de viitor. Știi la ce aderi, fără patetisme ieșite din haosul unei surescitări accidentale, decuplabilă la cea dintîi probă de luciditate. De altfel, alianța solidă PNL – PD este singura care nu apare ca urmare a unor inflamări sufletești, ci absolut necesară în raport cu sistemul bazat numai pe interese clientelare promovat de PSD, care face aproape imposibilă orice luptă politică, cinstită și nu maculată de oameni care au refuzat cu obstinație orice exorcizare a poliției politice. Numai astfel au putut acapara putere și avere toți foștii privilegiați ai securității comuniste, deveniți „onorabili oameni de afaceri”, legați între ei prin tainele trecutului, devenite surse de șantaj sau acoperire reciprocă. Cu un asemenea sistem, promovat la toate eșaloanele birocrației administrative și condus de baronii locali, „făcători de lege” în teritoriu, orice luptă politică dezorganizată sau fărîmițată este sortită eșecului. Se conturează, astăzi, clar că cele două partide de opoziție (PNL – PD) și-au propus să excludă repetarea nefericitelor experiențe de pînă acum, optînd în favoarea unei populații adusă în pragul disperării. Pentru o plajă întinsă de oameni este limpede că se propune un alt tip de politică, total diferită de îmbrățișarea tandră și de injuria dizolvantă la care asistăm în prezent pe tot eșichierul politic și guvernamental condus de PSD.

Dacă pînă acum am resimțit caracterul pronunțat polemic al formațiunii politice la putere, compusă din oameni ce știu foarte bine ce interese au și ce vor să demoleze, dar știu vag ce vor să construiască, de acum încolo se profilează o alianță solidară în jurul unui proiect de guvernare ce dorește să facă ceva. Efortul de a face ceva angajează consecvența noastră, răbdarea și virtuțiile noastre creatoare. Noua alianță, înclinată spre efort constructiv are, prin definiție, durată, putere, discernămînt și este capabilă să suspende obsesia polarizării averilor și a împărțirii societății în super-bogați și săraci lipiți pămîntului, ca în vremurile acumulării primitive a capitalurilor. Cu alte cuvinte, ni se arată că și în politică este nevoie de un dram de noblețe. Și chiar dacă adversarului îi lipsește noblețea, mizînd totul pe prostie și sentimentalism paternal, noua alianță trebuie să dea dovadă de noblețe și grijă pentru cetățeanul aplecat sub poveri îngrijorător de mari. Nu mai apare necesară nuanțarea tipică „liberal – democrat” pentru că însăși situația țării e atipică, iar voința de transformare contează acum mai mult decît manifestările doctrinare identitare. Nu poți lupta de unul singur și nu poți desființa sistemul pesedist de condiționări mafiote, atîta timp cît controlul politic de tip discreționar rămîne în mîna unor oameni dedați obsesiv acumulării de averi prin fraudă și afaceri oneroase, dincolo de legalitatea tot de ei controlată, spre propria lor propășire și bunăstare.