Puterea de a opri timpul

în acest august aprins și încărcat de glorie nepieritoare, marcăm împlinirea a nouă decenii de la intrarea țării noastre în primul război mondial. Prilej cu care comemorăm jertfa de sînge a ostașilor noștri, cărora alți patrioți români le-au dăruit un monument ce stă de strajă istoriei: Arcul de Triumf din Capitală.

Victoria armatei române avînd în frunte comandanți de excepție, sugerată prin numele locurilor de bătălie aplicate pe latura interioară a arcadei, marea izbîndă în realizarea României Mari, se regăsește și în puternicul ecou internațional, astfel:
– Paul Deschanel – președintele Camerei Deputaților a Franței, într-un discurs rostit la Sorbona: „Mi se pare că în această oră hotărîtoare din istoria voastră și a noastră, întreaga istorie a trecutului vostru, ca și toate încercările prin care ați trecut de 18 secole, se înalță toți eroii voștri care au căzut nu numai pentru eliberarea lor…”;
– Alexandru Kerenski – prim-ministru al Guvernului Provizoriu rus, în telegrama către suveranul României, spunea: „Țin să proclam admirația ce o deșteaptă printre noi vitejia armatelor române în apărarea pămîntului natal. Guvernul Provizoriu se înclină în fața vitejilor ce au acoperit de glorie trupele române sub comanda comandantului lor suprem și îl roagă să primească Ordinul «Sfântul Gheorghe» – crucea bravilor”;
– Tereșcenkov, om politic rus: „Ar fi o mare mișelie să răsplătim prin vânzare nenumăratele jertfe aduse de România”;
– Iablonovschi, înalt comisar al Guvernului Provizoriu: „Istoria va pune pe picior de egalitate pe învingătorii de la Marna și de la Verdun și pe ostașii-țărani de la Mărășești”;
– Theodore Rooswelt, fost președinte al SUA în perioada 1901 – 1909, în dialog cu profesorul transilvănean Vasile Stoica, aflat în misiune la New York: „Sunt încântat de vizita dumitale pentru că mi-e foarte drag poporul român…”
Participarea băcăuanilor este dovedită și astăzi prin rezistența opusă inamicului atît la Turtucaia, la Oituz, cît și în spațiul Oituz-Cireșoaia; densitatea cimitirelor eroilor, a monumentelor, troițelor, grija guvernelor în perioada interbelică și respectul oamenilor față de acestea, întotdeauna vorbesc cu prisosință, de la sine.
în anul 1945, la prima sărbătorire a zilei de 23 august, pe sub Arc au trecut blocurile de paradă ale unităților care au participat la războiul antihitlerist. Au urmat o serie de modificări rezultate din politica vremii, precum înlăturarea efigiilor regale, distrugerea textelor celor două proclamații de pe panourile laterale, acoperirea unor inscripții etc., monumentul intrînd într-un con de umbră. După o intervenție sumară privind restaurarea lui în perioada 1986 – 1987, în anul 1992 au fost întreprinse o serie de lucrări coordonate de Muzeul municipiului București, acestea constînd în înlăturarea medalioanelor florale ce înlocuiseră efigiile regale, în locul lor fiind plasate portretele turnate în bronz ale suveranilor în perioada 1914 – 1927 (regele Ferdinand I, regina Maria).
Prin înființarea, în anul 1999, a Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic (AMPT) prin dispoziția primarului general, Arcul de Triumf a intrat în administrarea acestei instituții și în cadrul proiectelor sale de restaurare, conservare și valorificare a monumentelor de for public ale municipalității, AMPT intenționează să reabiliteze și să introducă în circuitul turismului cultural acest monument-simbol al Capitalei, spațiile interioare găzduind expoziții permanente tematice specifice, inclusiv agrementul oferit de panorama ce i se oferă privitorului aflat pe terasă în admirarea împrejurimilor, inclusiv cu aparate optice.
Confruntați cu jerbele de suliți solare ale acestei veri, fiecare vară fiind și a eroismului românesc, cu dulcea povară a sentimentelor ce le avem pentru cei care prin lupta și jertfa lor au făcut ca noi să ne bucurăm de timpul în care trăim, mesajul tulburător ca întotdeauna – deoarece nimeni în preajma lui nu bănuiește trecerea pentru că lasă loc reveriei, cercetînd inscripții încrustate în răbojul vremurilor, Arcul de Triumf – operă completă născută din componentele sale specifice intim articulate – poate fi comparat cu pictura bisericească despre care se spune că este Biblia deschisă la toate paginile deodată. Locul solemn de reculegere cu atmosferă liniștitoare pe care îl receptăm mai bine în ocazii de ceremonial militar și religios, ne spune că operele comemorative de război scriu istoria în memoria generațiilor, fiind partea materializată a acesteia, primite de la oameni de bine care au făcut ca materialele să vorbească avînd puterea de a opri timpul.
Gîndind cu pioșenie și migală, ajungem la spusele savantului Vasile Pârvan: „Pomenind eroii din trecut, în fața lor ne plecăm pentru a respecta, pentru a idealiza nu numai pe cei câțiva, ci pentru a adora însuși geniul neamului care-și jertfește fiii spre a apăra pe urmași”.
în această lume în care am ajuns, în continuă schimbare, cu mari probleme politice, economice și sociale, în final credem că vine bine constatarea-concluzie a unui foarte apreciat slujitor al condeiului din presa militară, col. (r) Grigore Radoslavescu: „Toată stima și admirația pentru cei care încă își mai amintesc de cimitirele unde eroii își dorm veșnicia”. (Corneliu CRISTEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!