QUO VADIS?

Doctrina puritană

• religia și activitatea economică: explicația lui Max Weber privind relația dintre etica protestantă și capitalismul rațional modern (4)

Ștefan MUNTEANU

Reluînd șirul ideilor, pe scurt, Max Weber considera că la baza capitalismului modern se află un cadru profund etic, un fenomen spiritual important care, deși parțial invizibil, a impulsionat dezvoltarea timpurie și expansiunea acestui tip de societate. Altfel spus, în viziunea sociologului german premisele structurale și materiale ale societății erau necesare, dar nu și suficiente pentru a putea explica dezvoltarea capitalismului rațional. Ideea este că pentru expansiunea capitalismului modern condițiile materiale au trebuit să beneficieze de contribuția unui factor spiritual, respectiv de întîlnirea cu doctrina puritanismului de tip calvinist. Noutatea doctrinei calviniste este adusă prin teoria predestinării, potrivit căreia starea de grație sau de damnare este hotărîtă de Dumnezeu de la începuturile timpului și pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, potrivit acestei teorii omul nu poate coopera cu Dumnezeu pentru a-și făuri propriul destin. Or, conștientizînd acest adevăr, omul se simte singur, trăiește o stare dramatică de permanentă incertitudine, de neputință.
Marea problemă a omului este că nu știe dacă este predestinat să fie alesul lui Dumnezeu, ori să fie damnat. Mai mult, este lipsit și de orice mijloc magic prin care să poată cîștiga starea de grație divină. Nici preotul, nici sacramentele, nici Biserica, nici chiar Dumnezeu nu-l pot ajuta. În primă instanță, conștientizînd acest adevăr, individul trăiește o stare dramatică, se simte singur și neajutorat. În fața deciziei divine omul este neputincios. Pentru depășirea acestei stări, soluția oferită de calvinism este ca omul să se comporte ca și cum ar fi ales de Dumnezeu și să respingă orice îndoială ca pe o tentație a diavolului. Direct spus, omul trebuie să lucreze în permanență în slujba lui Dumnezeu și să se comporte ca un ales. Omul trebuie să ducă o viață ascetică. Să ducă o viață activă, dar să fie abstinent. În această atitudine vede Weber legătura dintre calvinism și „spiritul capitalismului”. Folosind exprimarea sociologului, aflăm: „Pe de o parte se statornicește ca fiind pur și simplu obligatoriu ca credinciosul să se considere ales și să respingă orice îndoială asupra acestui fapt ca fiind o încercare a diavolului, deoarece un deficit de încredere în sine este o consecință a unei credințe neîndestulătoare, adică un efect insuficient al grației… Pe de altă parte însă s-a pus un mare accent pe munca profesională neobosită ca mijloc excelent de dobîndire a încrederii în sine. Ea și numai ea alungă îndoiala religioasă și conferă siguranță stării de grație” („Etica protestantă și spiritul capitalismului”, Editura Humanitas, 1993).
Comentînd textul lui Weber, Ioan Mihăilescu – în postfața lucrării sintetizează astfel: „Doctrina puritană argumentează credincioșilor faptul că munca este singura apărare împotriva tentațiilor, a îndoielilor. Credinciosul trebuie să folosească fiecare clipă din viața sa pentru a servi gloria lui Dumnezeu și pentru a dobîndi încrederea asupra <> sale. A folosi viața în convenții inutile, în petreceri de societate, dormind mai mult decît este necesar pentru menținerea sănătății, chiar și în rugăciuni, este rău, pentru că omul se sustrage astfel de la o viață activă care este singura conformă cu cerințele lui Dumnezeu. Munca perpetuă este modul de viață poruncit de Dumnezeu căruia fiecare om trebuie să i se conformeze. Utilitatea muncii este judecată după rezultatele bune obținute, care la rîndul lor reprezintă semne ale grației divine. Profitul și bunăstarea sunt condamnabile numai dacă ele conduc la lenevie și delăsare. Dimpotrivă, dacă sunt rezultatul îndeplinirii obligațiilor, ele sunt de apreciat ca daruri ale lui Dumnezeu pe care omul nu le poate refuza. Atîta timp cît este rezultatul unui efort permanent, dobîndirea de cîștiguri este o obligație, o datorie pentru întreprinzător”.
De remarcat: chiar dacă este formulată ca o explicație regională și istorică, teoria lui Max Weber s-a bucurat de mare atenție în rîndul cercetătorilor. Ca ipoteză de lucru poate fi asumată și în prezent, chiar dacă multe dintre coordonatele capitalismului s-au modificat. Rămîne de mare actualitate, însă, problematica moralității, religioasă ori nu, a raporturilor sociale.explica dezvoltarea capitalismului rațional.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!