Rafo, la un pas de a reintra în proprietatea statului

Firma Rafo Onești era cît pe ce să reintre în proprietatea statului român în urmă cu cîteva zile. Asta, deoarece proprietarul, firma Balkan Petroleum, nu dădea semne că ar intenționa să mai plătească nici un leu la contractul de privatizare încheiat de Corneliu Iacobov cu statul român. Cu doar cîteva ore înainte de a expira temenul limită, rata a fost achitată. Dar nu de acționarul care figurează la Registrul Comerțului ca proprietar, societatea Balkan Petroleum. Rata, în valoare de 3.250.000 de dolari, a fost achitată de firma Expanet, în numele firmei Calder-A Internațional, firma care își dispută statutul de proprietar al Rafo cu Balkan Petroleum. „AVAS a încasat, pe 30 martie 2006, suma de 3.249.967,11 USD, reprezentînd penultima rată din contractul de vînzare-cumpărare de acțiuni nr. 7/2002, dobînda și penalitățile de întîrziere, conform contractului. Penultima rată a avut scadența în data de 31.12.2005”, a precizat Răzvan Vasilescu, purtătorul de cuvînt al AVAS. Sub această declarație se ascunde, de fapt, un întreg angrenaj de încîlceli juridice în ceea ce privește statutul Rafo. Asta, întrucît acești bani nu au fost achitați de Balkan Petroleum, proprietarul din acte al Rafo, ci de Expanet, firma care procesează petrol la Rafo, în numele Calder-A Internațional. Potrivit contractului de privatizare din 2002, ratele trebuie achitate de deținătorul pachetului majoritar de acțiuni, deci Balkan Petroleum.

Neplata ratei ducea la anularea privatizării

Nimeni nu a știut să ne spună în ce calitate a achitat Expanet această rată și nici care au fost motivele pentru care statul a acceptat la plată o firmă al cărei statut la Rafo este încă incert, în ciuda declarațiilor lui Uri Bider, reprezentantul societății Calder-A. „Noi am plătit banii pentru că Balkan Petroleum a refuzat să plătească această rată. Banii ar fi trebuit achitați de firma lui Marian Iancu pînă pe 31 decembrie 2005. Eu știu că există un refuz de plată din partea lor la AVAS. Conform contractului de privatizare, ratele scadente au un termen de grație de trei luni, adică pînă pe 31 martie anul aceasta. Cînd am văzut că nu dă banii, am achitat noi această rată, pentru că, altfel, contractul de privatizare se anula de drept și rafinăria reintra în proprietatea statului”, ne-a explicat Marin Anton. Nici Anton nu a știut să ne precizeze care a fost mecanismul prin care firma Calder a reușit să convingă AVAS să ia acești bani. El a invocat contractul de vînzare-cumpărare a acțiunilor Rafo de către Calder-A de la Iancu, și crede că acest lucru a contat și în ochii reprezentaților statului. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!