Recurs la istorie

„Cutia” tîrgului

• Ioan Sandu Sturdza și Bacăul

prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Boierul moldovean Ioan Sandu Sturdza, proprietar la Săucești și Șerbănești, a fost numit de către Poartă, la 1 iulie 1822, domn al Moldovei. Candidatura acestuia la tronul statului Moldova a fost susținută la Poartă de către o delegație formată din șase boieri ce fuseseră convocați de către autoritățile otomane la 21 martie 1822. Aceștia s-au deplasat la Constantinopol prin Silistra și au ajuns la destinație la 17 aprilie același an. Pînă la numirea primului domn pămîntean, boierii Moldovei au solicitat autorităților imperiale să aprobe următoarele cereri: domn autohton; alungarea arnăuților și formarea corpului de pază din locuitorii țării; sadiții străini să nu se mai bucure de dreptul de a avea bunuri imobiliare; administrarea averilor mănăstirilor închinate să fie realizată de către români; acordarea pentru locuitorii țării a dreptului de a ocupa funcții publice; posibilitatea ca românii să adreseze jalbe direct la Poartă. Toate au fost cereri drepte și justificate ale românilor. Speranțele de mai bine au fost mari.
Noul domn nu a fost influențat de domniile fanariote. Calitatea de ispravnic al ținutului Bacău i-a oferit posibilitatea să cunoască asupririle și torturile la care erau supuși locuitorii statului moldav în secolul domniilor fanariote. Problemele dreptății între oameni, în timpul domniei sale, au fost rezolvate conform Codului Calimachi.
înaintea ocupării tronului țării a îndeplinit funcția de ispravnic al ținutului Bacău. în anii 1813 – 1814 avea rangul de spătar și îndeplinea rolul de hotarnic. în această calitate a cercetat documentele de proprietate ale tîrgoveților de Bacău asupra Ocolului Tîrgului, pe cele ale mănăstirii Precista din Tg. Ocna pentru Seiteni, pe cele ale lui Iancu Greceanu asupra Mărginenilor. Pe baza acestora a întocmit hotarnica privind delimitările proprietăților respective, în care a descris numeroasele mori din nordul, vestul și sudul Bacăului. Documentul acestuia a stat la baza primului plan al proprietății tîrgului, în care așezarea era prezentată ca una liniară, nord-sud, răsfirată pe drumul principal, avînd între 70 și 80 de case. Lucrarea a fost întocmită de către inginerul Franz Kuhnel, în iulie 1816.
în calitate de domn al țării a avut un comportament de om luminat, capabil și hotărît să rezolve problemele locuitorilor statului în fruntea căruia a fost numit de autoritățile unui stat tiranic. Spiritul său democratic superior președinților, parlamentarilor, guvernanților și celor ce conduc autoritățile locale din România contemporană a fost demonstrat în prima jumătate a anului 1823, atunci cînd a anulat, cu operativitate, un hrisov necorespunzător, l-a elaborat și pus în practică pe cel din 23 iulie 1823 prin care a hotărît cum să fie realizate „veniturile cutiei tîrgului” și modul în care să fie cheltuite sumele adunate. Este vorba despre primul buget al așezării urbane Bacău. Banii trebuiau încasați din: „măhălit, cotorît, căsăpii, vînzări de case, de mărfuri, pămînturi, strîngători de fructe pentru velnițe, cei ce deschideau dughene”. Banii trebuiau cheltuiți cu grijă și responsabilitate. De asemenea, tot el a arătat necesitatea unei școli „publice” în Bacău. gători de fructe pentru velnițe, cei ce deschideau

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!