Recurs la istorie

Sentințe nedrepte sau neaplicabile

• o instituție specific băcăuană, considerată „ocrotitoarea dreptăților proprietății tîrgului Bacău”

prof. dr. Dumitru ZAHARIA

în hrisovul domnesc din 23 iulie 1823 a fost scris pentru toată obștea locuitorilor de aici: „Acestea sunt veniturile și privilegiile care să legiuiește tîrgului… ca să le aibă deapururea nesmintite și nestrămutate” și obștea tîrgului alegînd epitropi „pe cine va socoti oameni de bună înțelegere și cu frica lui Dumnezeu”. Aceștia, conform celor prevăzute, aveau obligații să păstreze evidența veniturilor, pecetea tîrgului; cheltuirea banilor să se facă numai „pentru trebuința obștei tîrgului și mai cu deadinsu pentru alcătuirea de o școală obștească a tîrgului în cît s-a putea mai încuviința spre învățătura copiilor tîrgoveților fără nici o plată de la sine pentru ca să se înlesnească în acest timp și cei mai săraci întru cîștigarea de învățătură”. Cuvintele au exprimat, în anul 1823, grija pentru instruirea și educarea copiilor din Bacău conform posibilităților și condițiilor de atunci.
Din acele timpuri și pînă astăzi învățămîntul băcăuan a obținut mari și importante succese. Acestea au fost diminuate de primul și al doilea răboi mondial, dar mai ales de cele două lovituri de stat: prima – la 23 august 1944, condusă de regele Mihai; a doua – organizată și condusă de spionajul sovietic și agentura acestuia din România. Viața politică, economică, socială, culturală, religioasă, militară a fost și mai este dirijată din umbră de agenți ruși care au acaparat comandamentele vieții publice din România și au realizat tot ceea ce au dorit rușii și austriecii.
Cei ce au frînat progresul societății românești, în timpul domniei lui Ioan Sandu Strurdza, au fost imperiul țarist și cel condus de Habsburgi. Sfîrșitul domniei lui a fost determinat de ocuparea Moldovei de către armatele țarului, care au provocat crime, jafuri, distrugeri, epidemii, schimbarea domnului, ocupația rusească, obligații materiale enorme pentru învingători și Poartă. în asemenea condiții nu s-a mai putut discuta despre respectarea drepturilor prevăzute de hrisovul domnului Ioan (Ioniță) Sandu Sturdza.
Condițiile interne și externe au favorizat „procesul de acaparare a proprietății obștești a tîrgului, numit „ocolul domnesc” al așezării urbane de pe Bistrița, ce se formase înainte de apariția domniei. Domnii Moldovei s-au folosit de dreptul feudal „dominium eminens” și au proclamat drept „domnesc” întregul pămînt al țării aflat în stăpînirea locuitorilor tîrgurilor și al satelor.
Tîrgoveții de la Bacău stăpîneau și foloseau o suprafață de pămînt suficient de întinsă: de la Siret la Culmea Pietricica și de la „Dealul Sării”, cursul Bahnei la cel al Bistriței, pe care se aflau și vatra, ca și țarina tîrgului respectiv.
Din toată această proprietate obștească, domnii țării – de la Alexandru cel Bun la Mihai Șuțu – au rășluit pînă la ultima bucată de pămînt, obligîndu-i pe băcăuani să-și cheltuiască agoniseala prin judecăți nefolositoare, care s-au terminat cu sentințe nedrepte sau neaplicate atunci cînd au fost cîștigate. La 22 mai 1840 „boierii, neguțătorii și cealaltă obștie” s-au întrunit și au constatat că „au sporit jicnire” în așa proporție „încît s-a făcut nesuferită”. Obștea a hotărît să aleagă: „doi dintre boieri și doi dintre neguțători, doi și din cealaltă obștie”…”sub numele de ocrotitorii dreptăților proprietății”.
Astfel a fost instituită „Ocrotitoarea proprietății tîrgului Bacău”. N-ar fi rău ca să se procedeze și astăzi la fel.ani să-și chelt

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!