Recurs la istorie

Conflicte de… autoritate

• un memoriu privind trecutul și prezentul Bacăului în iunie 1945

Prin decizia nr. 26.276, dată la 2 decembrie 1932, Ministerul de Interne a hotărît alipirea comunei Domnița Maria la municipiul Bacău, în urma unor solicitări din partea locuitorilor așezărilor respective, care se simțeau foarte legați de așezarea urbană învecinată. Situația creată nu a fost în conformitate cu interesele patronilor Fabricii de hîrtie „Letea”, deoarece aceștia trebuiau să plătească impozite mai mari statului român. Cei în cauză au adresat ministerului respectiv o cerere, apreciată ca „lăturalnică”, prin intermediul căreia au solicitat revenirea la situația anterioară. Urmarea a fost întocmirea ordinului 4.700, în data de 4 martie 1933, prin care a fost anulată decizia dată de același minister la 2 decembrie 1932. Astfel, municipiul Bacău a fost lipsit de posibilitatea administrării așezărilor comunei Domnița Maria. „Democrația” camarilei regale din jurul regelui Carol al II-ea a obținut un succes care îi asigura neplata unor impozite mai mari către instituțiile statului român.
La 10 octombrie 1944 Ministerul Afacerilor Interne a elaborat și difuzat ordinul 150.240, prin care s-a semnalat că „în unele orașe reședință de județ s-au prezentat ofițeri sovietici, declarînd că au calitatea de comandant al județului și orașului de reședință și cerând prefecturilor să recunoască autoritatea lor ca atare, să le pună la dispoziție imobile dotate cu cele necesare funcționării birourilor, să acorde întreținerea personalului de la comandament și să execute dispozițiile ce vor primi de la acești comandanți”. Ministerul a mai precizat că „administrația în toată țara este românească, cu excepția zonei de front”.
Urmarea nu a întîrziat. A doua zi – 11 octombrie 1944, delegatul Grupului militar sovietic nr. 42.160, Ostrovschi, a predat primarului Bacăului aerodromul Gherăiești și toate dependințele.
Bacăul a avut situația unui oraș ocupat de inamic. Aici a funcționat un comandament militar sovietic condus de – ceea ce au consemnat documentele – „șeful Garnizoanei orașului Bacău voennai comandant, gr. maior Golevatăi și Gulivaty”. Acesta și prefectul județului au impus „munca de război obligatorie” pentru locuitorii județului Bacău între vîrsta de 18 și 50 de ani. Populația și primăria orașului au asigurat hrana celor ce au stat la comandament între 23 august și 30 noiembrie 1944, bunuri în valoare de 1.394.910 lei. Pentru trupele sovietice Primăria orașului Bacău a asigurat bunuri în valoare de 7.343.018 lei. Pentru aplicarea Convenției de armistițiu, Comisia aliată de control a adus instrumente speciale de măsurat – cîntărit, din import. Decretul -Lege semnat de Mihai I și Theohari Georgescu cuprindea sancțiuni extrem de aspre pentru cei ce „sabotau aplicarea condițiilor” stabilite la Moscova.
în asemenea împrejurări a fost numit primar al orașului Bacău învățătorul Sandu Săndulache. Acesta a scris un memoriu adresat Prefecturii județului Bacău și Ministerului Afacerilor Interne privind trecutul și situația contemporană lui din orașul de pe Bistrița a cărei conducere îi fusese încredințată. Datele referitoare la trecutul localității în majoritatea lor au fost greșite, conform stadiului cercetării documentelor. în conformitate cu documentele cunoscute de autor, Bacăul – în anul 1942 avea o suprafață de 1.131 ha, 203 străzi cu o lungime totală de 71.331 km; erau canalizate doar 49 dintre ele, în lungime de 26.006 km; aveau conducte de apă numai 76 dintre ele, cu o lungime de 35,192 km, iar de rețea electrică beneficiau numai 152. Lungimea acesteia era de 70 km. în anul 1942 au fost construite trotuare pe străzile Buna Vestire și Ferdinand, iar în cel care a urmat au fost asfaltate străzile General Berthelot și Vasile Alecsandri.
Prin Decretul Regal nr. 4036 din 7 decembrie 1929, publicat în Monitorul Oficial nr. 274 din 9 decembrie 1929, orașul a fost ridicat la rangul de municpiu, calitate pe care a păstrat-o pînă în anul 1938. Populația orașului Bacău ajunsese – în anul 1939, la 40.000 de suflete. De la 1 ianuarie 1940 și pînă la 22 iunie 1945, data întocmirii documentului, populația așezării Bacău a cunoscut o creștere, dar și o descreștere datorită unor măsuri speciale adoptate de sistemul politic dictatorial. Populația a crescut în perioada respectivă cu 19.736 indivizi și a scăzut cu 6.000 locuitori, care au plecat în alte părți. Rezultă că la data întocmirii raportului Bacăul avea o populație de 53.763 locuitori. Conform aprecierii scrise de primar, Bacăul „n-a cunoscut grozăviile războiului”, fapt ce reprezintă o realitate. în orașul format și dezvoltat „pe o insulă a râului Bistrița” (D. Cantemir) funcționau atunci 28 mari întreprinderi și 34 mijlocii”. Conform altor date înscrise în mai multe documente, funcționau în Bacău cinematografele Mărăști și Lux, încredințate antreprenoarei Maria Pădure. Bacăul era sediul Fundației culturale „Regele Mihai I”, care coordona activitatea Căminului cultural județean „Ștefan cel Mare” (din str. Mircea nr.41), iar Căminul cultural orășenesc „Vasile Alecsandri” funcționa în localul Ateneului Cultural. Ambele instituții culturale nu mai aveau nimic, „decât existența lor abstractă”. Prin grija primarului de Bacău „localul Ateneului cultural…. acum renovat, a fost dăruit… adevăratei sale meniri”. Preotul N. Bălcănașu – directorul Căminului cultural „Ștefan cel Mare”, a solicitat ca instituția condusă de el să fie adăpostită în localul Ateneului cultural. Primarul S. Săndulache a acceptat rugămintea, deoarece construcția respectivă era în proprietatea primăriei. în același local, renovat și redat publicului băcăuan la 1 septembrie 1945 mai funcționau cinematograful Forum, concesionat Societății Sarpecin, compania de pompieri cu întreg utilajul, Economatul general al funcționarilor publici. Cinematograful Forum nu funcționase o perioadă de 15 ani de zile. Primarul S. Săndulache a găsit mijloacele financiare pentru punerea în valoare a întregii clădiri situată în partea centrală a orașului Bacău, care însă a fost mistuită de flăcările unui incendiu devastator izbucnit în perioada următoare. (Prof. dr. Dumitru ZAHARIA)asigurat hrana celor ce au stat la comandament

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!