Recurs la istorie

La cheremul ocupantului „eliberator”

* Evenimentele petrecute la Bacău în ziua de 23 august 1944 și consecințele acestora

Adevărul despre faptele petrecute la Bacău, înainte și după 23 august 1944, este oglindit în arhiva creată de primăria orașului. Documentele demonstrează că la începutul lunii septembrie 1940, după detronarea și alungarea lui Carol al II-lea și a camarilei sale, regele Mihai și generalul Antonescu au condus statul român, care fusese redus teritorial cu circa o sută de mii de km.p. și un număr de aproximativ 7 milioane de locuitori, împreună cu Garda de Fier. Prin decretul regal din 14 septembrie 1940 România a fost proclamată „stat național legionar”. Situația a durat pînă după înăbușirea rebeliunii legionare, la 21-23 ianuarie 1941. La 28 ianuarie 1941 a fost instaurat guvernul militar condus de generalul Ion Antonescu. Situația a durat pînă la 23 august 1944, cînd mareșalul a fost arestat, după care au fost închiși mai mulți membri ai guvernului în cauză.
La Bacău nu s-au aplicat în totalitate măsurile și legile privind „românizarea”, întreprinderile aflate în proprietatea evreilor și nici acelea prin care s-a încercat schimbarea toponimului Bacău cu acela de Gura Bistriței. Populația orașului, intelectualii de frunte ai așezării, conducerea Primăriei Bacău, în frunte cu primarul Mihai Văgăunescu, președinte al Consiliului orășenesc, decanul baroului, cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”, participant de frunte la luptele victorioase susținute de Armata Română pe fronturile de apărare a patriei în timpul primului război mondial nu a aplicat multe din măsurile nedrepte ale guvernului. Astfel se explică faptul că marii industriași, comercianți, bancheri evrei s-au bucurat de calitatea de proprietari de întreprinderi, magazine comerciale, bănci. în martie-aprilie 1944 aceștia au organizat refugierea în Oltenia și în alte părți ale țării a întreprinderilor, magazinelor, băncilor pe care le posedau. Ei erau proprietarii acestora. Populația orașului a îndurat toate consecințele economico-sociale, cultural-sanitare, politico-administrative, militaro-gospodărești ale măsurilor adoptate de guvernanți și autoritățile locale. Evacuarea întreprinderilor, a marilor magazine, a băncilor și autorităților statale – rău organizată și condusă -, a aruncat populația într-o sărăcie cumplită. Unele autorități financiare și administrative au revenit cu scopul strîngerii impozitelor de la o populație care trăia într-o stare îngrozitoare. Prezența militarilor români și a celor hitleriști a sporit gradul de sărăcie și chinuri.
Ofensiva sovietică – declanșată și susținută de Fronturile 2 și 3 ucrainiene, în 20 august 1944, a avut drept rezultat părăsirea orașului, în cursul zilei de 23 august 1944, de către primar, ajutorul acestuia și ceilalți lucrători ai primăriei orășenești. Cei 40.816 locuitori ai urbei, din care 27.240 români, 13.348 evrei și restul de 228 alte neamuri, au fost părăsiți de autorități și lăsați în voia soartei. Nimeni nu și-a asumat responsabilitatea conducerii așezării.
într-un document întocmit ulterior, fostul primar – profesorul Toma Mihailescu, ajutorul său – profesorul Gh. Gavrilescu, ceilalți colaboratori au apreciat că „orașul era cuprins de îmbulzeală pe toate străzile de către trupe, vehicole și tot felul de coloane de armată, care se retrăgea într-o dezordine completă, de-a valma cu populațiunea civilă”.
în asemenea condiții, hitleriștii – în retragerea lor disperată, ca și cum n-ar fi cauzat suficiente suferințe locuitorilor din Bacău – au bombardat cu tiruri de artilerie satul Șerbănești, unde au lovit și distrus biserica, casa parohială, școala, locuințe ale cetățenilor. O unitate hitleristă retrasă de pe front a fost instalată în sediul școlii normale de băieți, pe care l-a considerat „drept pradă de război” și unde au cauzat pagube enorme. Bunurile primăriei au fost tratate „de fostul aliat”, de fapt ocupant, într-o manieră similară. Pagubele au fost mari. Noul ocupant – armata rusă – al Bacăului a găsit orașul fără conducere responsabilă. Acesta s-a comportat ca și hitleriștii, deoarece nu s-a găsit nimeni, în situația de derută generală, care să aibe inițiativa tratării problemelor în cauză cu inamicul victorios. Ocuparea orașului a fost făcută fără rezistență și greutăți.
în perioada 23-26 august militarii sovietici au ocupat principalele clădiri din Bacău, și-au instalat comandamentul pe strada Alexandru cel Bun. Clădirile rămase în stare de funcționare și aparținînd statului au fost ocupate de armată, unele fiind transformate imediat în spitale. La 26 august 1944 a fost instalat ca primar al orașului Bacău profesorul Gheorghe Botezatu. Prefectul -numit probabil în aceeași zi, a elaborat primul document în privința orașului de reședință pe data de 28 august 1944. Prima dispoziție semnată de Gheorghe Botezatu a fost adresată Poliției Bacău.
Trupele de ocupație și-au ales și instalat la conducerea Prefecturii județului Bacău și Primăriei orașului reședință oamenii care să le pună la dispoziție toate mijloacele materiale de care aveau nevoie unitățile militare pentru continuarea războiului împotriva Germaniei și exercitării controlului asupra progresului economic al zonei, ca și supravegherea populației în cele mai bune și folositoare condiții.
Primul ordin dat de primarul Bacăului a precizat situația. Aici stă scris că măsura a fost determinată de „dispozițiile Comandamentului Armatei Sovietice”. Prin ordinul dat de noul primar s-a cerut instituției polițienești să se întocmească „până mâine, marți 29 august a.c. ora 10” situația animalelor domestice aflate în gospodăriile orășenilor din Bacău. Nu s-a precizat scopul măsurii, dar acesta este ușor de stabilit: asigurarea hranei pentru ocupant.
Din momentul instalării prefectului și primarului, principalele preocupări ale celor două instituții au fost asigurarea nevoilor de hrană, locuințe, celorlalte bunuri necesare ofițerilor și soldaților sovietici, îngrijirii răniților în spitalele organizate în principalele clădiri funcționale din orașul Bacău. Toate obligațiile impuse de ocupant, în condițiile stagnării producției industriale, a unor activități agricole necorespunzătoare, de încetinire a comerțului, apăsau greu asupra stării materiale a populației orășenești și a celei rurale din satele învecinate Bacăului. Calculele arată că autoritățile militare sovietice au impus și au cauzat, în lunile august-decembrie 1944, pagube orașului Bacău în valoare de 398.275.772 lei. La acestea s-au adăugat efectele jafurilor practicate de soldații „eliberatori” care n-au putut fi evaluate niciodată. (Prof.dr. Dumitru ZAHARIA)i lucrători ai primăriei orășenești. Cei 40.816 locuitori ai urbei, din care 27.240 români, 13.348 evrei și restul de 228 al

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!