Reîntoarcerea la origini

„Lupta noastră prețuiește dreptatea”!

Rohonczi Codex, Cartea a II-a (Niles)

Această parte a Codexului de care ne ocupăm se află, în volumul prezentat, între paginile 60-119. Ea cuprinde capitolele VIII-XIV și planșele 16-29. în cuprinsul acesteia se află miniaturile 14-26. Capitolele: VIII, IX, XI, XII, XIV redau discursurile rostite de mitropolitul Niles al blakilor: „în fața armatei blake, în anul 1086; … în anul 1090, înaintea luptei cu pecenegii”… înaintea luptei cu pecenegii și ungurii, în anul 1090… în fața armatei, pentru unire cu goții și Bodin, în lupta împotriva ungurilor și a uzilor, în anul 1091; … către Vlad și armata blakă pentru unirea cu goții și corăbiile venețiene, pentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub ocupația păgână, în anul 1095”. Capitolul al X-lea este intitulat: „Primirea de către Vlad a delegației cumane și unirea cu aceștia și cu bizantinii împotriva pecenegilor, în anul 1090, cuvântul lui Vlad către cumani”. Cel de al XIII-lea capitol poartă titlul: „Discursul împăratului bizantin adresat armatei blake și bizantine, în anul 1086”. Practic, întreaga carte cuprinde discursurile rostite de către Niles – mitropolitul blakilor, Vlad – conducătorul aceluiaș popor și cel al împăratului bizantin în fața armatei blake – singure și numai odată aliate cu cea bizantină. Conținutul cărții se referă la evenimentele militare și politice petrecute între anii: 1064-1065; 1086-1095.
Eroii principali ai etapei istorice în cauză au fost: armata blakă, cea bizantină, mitropolitul Niles, conducătorul blakilor – Vlad – și împăratul de la Constantinopol – Alexie I Comnenul.
în discursurile sale, Niles a îndemnat și a convins pe luptătorii blaki să biruiască „strigătul Iadului”, deoarece „uzii au spintecat pe frații lor. Se impunea victoria lor la Rarău și la Tisa”. Armele cu care luptau blakii împotriva dușmanului necruțător erau „măciucile ghintuite”. Conducătorul cultului ortodox al românilor a subliniat dreptatea cauzei pentru care luptau blakii, iar credința în Dumnezeu îi va ajuta să îndepărteze tragedia creată de năvălitori.
Demnitarul ortodox l-a îndemnat pe Vlad să-i folosească în luptă pe „prăștierii noștri”. El îndemna cu convingere că oștirea blakă va fi sprijin „Daciei unite”, stat care se întindea pe spațiul geografic mărginit de Tisa și Nistru, Marea Neagră – de la Cetatea Albă pînă aproape de Varna, cursul Dunării și zona nordică de la Cernahora. Același responsabil al religiei ortodoxe l-a sfătuit pe Vlad să lupte „unit cu bizantinii… la hotar” și să nu încheie pace separată: „strigăt de șoim luptător să brăzdeze pentru DACIA TA”. Dorințele cele mai arzătoare ale mitropolitului blakilor au fost ca luptele cu dușmanii să se desfășoare „la intrare în hotar”, uzii să fie zdrobiți, Vlad să fie biruitor împotriva ungurilor și „la Mare”. Nu lipsesc din îndemnurile mitropolitane expresii de genul: „Lovește căpetenii barbare, lovește drept ungurul, fără teamă jurând”,…. „săgetează cât zece roiul rătăcitor”, „… lupta noastră prețuiește dreptatea”.
Autorul nesemnat al textului a completat informațiile scrise cu prezentarea unor imagini realizate în miniatura numărul 15. Imaginile acesteia reprezintă colaborarea armatei blakilor cu cea bizantină la bătălia, care a avut loc pe Ostrovul Păcuiul lui Soare, în anul 1090, împotriva năvălitorilor pecenegi. Imaginile desenate conving asupra îmbrăcămintei ostașilor blaki și bizantini, ca și a armelor folosite de unii și de alții. Se remarcă căciulile – dreaptă și cea aplecată, ambele purtate de blaki. Este evidențiată eclipsa de soare, care a avut loc în același an 1090. în timpul acestei campanii militare împotriva pecenegilor au avut loc întîlniri și discuții între căpeteniile celor două oștiri aliate. Miniatura numărul 16 reprezintă o întrevedere dintre împăratul constantinopolitan și conducătorul blakilor. întîlnirea respectivă a avut loc în apropiere de cursul Dunării, în anul 1090. în cortul imperial, Alexie I Comnenul l-a primit pe Vlad, care a venit însoțit de un oștean de al său. Conducătorul blakilor, ca și împăratul de la Constantinopol, au fost conștienți de valoarea atacării inamicului pe două fronturi diametral opuse. Ei s-au aliat cu triburile cumanilor pentru a răpune mai ușor forța și capacitatea de luptă a pecenegilor. Imaginile miniaturii numărul 17 ne oferă informațiile vizuale privind primirea de către Vlad a unei solii cumane care a cerut permisiunea de a călători pe teritoriul populat de blaki către Constantinopol. Scopul vizitei și al călătoriei a fost stabilirea condițiilor alianței bizantino-blake-cumane, în vederea nimicirii pecenegilor. Pentru demonstrarea devotamentului față de blaki și conducătorul acestora trimișii cumanilor i-au oferit lui Vlad daruri și ostateci. Textul miniaturii a subliniat importanța colaborării celor trei forțe aliate împotriva inamicului comun. Vlad a apreciat valoarea acestei lupte comune prin rostirea cuvintelor: „Secerea împărțirii. Lupți sprijinit de bizantini pe uscat. âmpreună este scăparea”.
Miniaturile 18 și 19 oferă imagini asupra unor aspecte ale cultului păgîn al pecenegilor și al cumanilor și scene din activitatea slujitorilor acestora, precum și manifestările exterioare ale lor.
Cel de al XIII-lea capitol este consacrat discursului rostit de împăratul de la Constantinopol, care a precizat: „Voi fi încotro ungurii vor ridica lovituri neplăcute!… Pe Tisa adaugă oaste… Prielnic mergeți la Arad și apărați pământul strămoșesc prin luptă bărbătească”. îndemnul imperial era: „Așază bătălia continuă, călare luptați, cu înfocare, jură să mergeți, Doamne”. Foarte corect a fost exprimată dorința imperială ca Vlad să fie victorios pe Tisa împotriva ungurilor, îndemnați și susținuți de Sfîntul Scaun prin cuvintele: „însetat de sine, biruiește Vlade pe unguri! Pentru tine este folositor să biruiești”. Dorința imperială a fost satisfăcută de către Vlad. Textul acestei cărți demonstrează că ungurii, în perioada premergătoare anului 1100 și cea imediat următoare, erau încă triburi nestatornice, rătăcitoare în zona de dincolo de Tisa, care atacau teritoriul populat numai de români, bine organizați militar și politic, cu o activitate economică rentabilă și o viață religioasă statornică, condusă de un mitropolit autoritar și competent. Hoardele năvălitoare ale ungurilor, pecenegilor și uzilor erau unele care atacau, jefuiau și distrugeau rezultatele muncii depuse de către românii statorniciți, civilizați, organizați și capabili să se apere împotriva celor ce săvîrșeau fapte de barbarie. Românii, conduși de bravul și viteazul Vlad, n-au fost singuri în această mare confruntare cu populațiile necivilizate, inculte și lipsite de respect față de munca și drepturile celorlalte neamuri, dar aliați cu bizantinii, venețienii, cumanii și germanii.
Imaginile miniaturilor sînt anexe extrem de convingătoare asupra adevăratei realități existente pe pămîntul strămoșesc al românilor în perioada de la sfîrșitul primului mileniu creștin și primul secol al celui de-al II-lea mileniu. Totul convinge asupra faptului că istoriografia șovină maghiară a falsificat adevărul asupra trecutului românilor pentru a justifica pretențiile absurde față de românii desconsiderați și maltratați. (Prof. dr. Dumitru ZAHARIA)i Soare, în anul 1090, împotriva năvălitorilor pecenegi. Imaginile desenate conving asupra îmbrăcămintei ostașil

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!