23 noiembrie 1918 reprezintă un moment istoric pentru români, ce prefigurează actul Marii Uniri ce urma să se făptuiască la 1 decembrie. Un remember al evenimentelor din acele zile ne introduce în atmosfera încărcată de semnificații profund patriotice.
Într-una din zilele lunii noiembrie 1918, maiorul Andrei Popovici, comandantul Grupului I Aeronautic, a fost chemat la Marele Cartier General al Armatei Române, unde i s-a ordonat să pregătească un avion și un pilot voluntar pentru o misiune extrem de importantă: la Blaj trebuia să ajungă un mesaj urgent și manifeste al căror conținut se referea la unirea Transilvaniei cu patria-mamă.
Alegerea fost dificilă, întrucît toți piloții din unitate s-au oferit pentru misiune. Andrei Popovici, în acord cu căpitanul aviator Haralambie Giossanu, comandantul unității de aviație din Bacău, l-a numit pentru această misiune pe locotenentul-aviator Vasile Niculescu Popa. Imediat s-a început pregărirea avionului pentru zbor. Între timp, a sosit de la Iași coechipierul său, căpitanul Vasile Precup, un transilvănean, fost ofițer în armata austro-ungară, dar care venise să lupte în armata română ca voluntar.
Traiectul de zbor, peste Carpați, cu direcția Blaj, ridica, firește, multe dificultăți. O traversare a munților comporta, atunci, numeroase riscuri. Nimeni nu avea, însă, timp și nici intenția de a pune în balanță toate primejdiile acestui zbor. După verificarea avionului și asigurarea pachetelor cu manifeste, pilotul a pornit motorul și a început procedura pentru decolare. Și iată-l în aer. La înălțimea de 2.600 de metri, avionul survolează culmile Carpaților. Nu peste mult timp lasă în urmă orașul Miercurea Ciuc, apoi, intrînd în unghiul format de cele două Tîrnave, zboară peste Sighișoara și Mediaș. După două ore și un sfert de zbor, în fața celor doi ofițeri apare Blajul, cu istorica Cîmpie a Libertății, care se întindea de-a lungul Tîrnavei Mari pînă la marginea de est a orașului. Trec aproape de Crucea lui Avram Iancu și, în mijlocul pieții orașului, aruncă manifestele. Mulți dintre locuitorii acestei așezări vedeau pentru prima oară un avion cu însemnele tricolorului românesc.
Cînd avionul aterizează, echipajul este înconjurat de o mulțime de oameni veniți în fugă din oraș. Pentru ei, cei doi ofițeri erau soli ai patriei regăsite. O gardă formată din 18 studenți români, dotați cu o mitralieră, asigură paza avionului. Apoi, cei doi zburători sînt conduși, într-un entuziasm de nedescris, la Palatul Metropolitan, unde predau mesajul adus pe calea aerului.
În ziua următoare, în ziarul „Unirea” din Blaj a apărut un vibrant articol, sub titlul „Prima solie”, în care prezența echipajului român pe pămîntul Transilvaniei este ridicată la rangul de simbol. Printre altele, în articol se consemna că cei doi soli „vin să ne îmbrățișeze cu dragoste de frați și să anunțe locuitorilor de naționalitate străină de pe plaiurile românești că vin în numele păcii și al libertății tuturor neamurilor”.
În aceeași zi, echipajul, petrecut de o mulțime copleșită de bucurie, a decolat purtînd cu el prețiosul document ce exprima hotărîrea fermă a tuturor românilor din Transilvania de a se uni cu patria-mamă.
Emoționat de cele văzute și auzite la Blaj, cît și de primirea entuziastă de care a avut parte, locotenentul Niculescu avea să-și amintească mereu de cuvintele rostite de un patriot pe Cîmpia Libertății din Blaj: „Du, te rog, fraților noștri dragi, toată căldura sufletului nostru, du-le chemarea noastră, iar pe dumneata nu te vom uita niciodată”.
După cum se știe, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, în sala Cazinoului, cei 1.228 de delegați ai poporului român din Ardeal și Banat au consfințit cu votul lor unirea cu Țara. Uralele mulțimii de pe Cîmpul lui Horea sînt dovada elocventă că actul săvîrșit la Alba Iulia reprezenta dorința tuturor românilor, iar evenimentul a fost pregătit de veacuri, de o parte și de cealaltă a Carpaților.
Comandor-aviator (r), Mina HURDUGAN
Lasă un răspuns